27/03/2024
Contrar credintelor polulare, desi sunt nascuta in jurul pranzului, perioada mea preferata din zi, si cea in care nivelul meu de energie este la cele mai inalte cote, este cea de la apus.
Si cm sa nu fie asa, cand, la acea ora, cerul da cel mai frumos spectacol... de fiecare data altul. M-am obisnuitsa cred ca ma alimentez de la soare si, in particular, de la lumina apusului. Evident ca locuind in casa cu doi fizicieni, am aflat de mica a aceste culori pe care le vedem într-un apus de soare sunt rezultatele unui fenomen științific numit divuzarea luminii, potrivit Universității din Wisconsin-Madison . Lumina cu lungime de undă mai mare, galbenă, portocalie și roșie, interferează mai puțin cu moleculele gazelor atmosferice și trece mai ușor prin atmosferă. La apus și la răsărit calea parcursă de razele solare prin atmosferă este cea mai lungă și prin urmare,culorile care reușesc să ajungă mai ușor la noi sunt roșul și portocaliul,
violetul având cea mai scurtă lungime de undă și roșu având cea mai lungă, conform NASA.
Evident ca in spatele fiecarui fenomen atmospheric exista o explicatie stiintifica si astfel, natura divine insa un intreg amalgam de elemente pe care eu le denumesc “hrana pentru suflet” : ploaia, lumina apuslui la mare vs cea de la munte, curcubeele, roua, adierile de vant vara etc.
Sunset gazing (privitul in soare) este unul din lucrurile mele preferate la apus. Ca sa incecp pe un tot mai riguros, va animtesc ca cercetările arată că privirea trecerii soarelui peste orizont stimulează glanda pineală, deoarece lumina directă a soarelui lovește ochiul, se deplasează prin tractul retinian-hipotalamic și apoi lovește creierul. Acest lucru stimulează secreția de melatonină și serotonină, hormonii noștri de „simțire bine”. Apusurile de soare produc un spectru de lumină roșie și portocalie care ajuta la reglarea ritmului circadian, cunoscut și sub numele de ceasul intern al corpului. Acest lucru poate duce la un somn de noapte mai odihnitor și imunatateste starea de spirit a oricui isi face timp sa admire cerul cand soarele se apropie de orizont.
Evident ca nu ma gandesc de fiecare data cand privesc apusurile la acest process neuro-chimic, dar ma bucur sa vad ca natura mea boema si visatoare se hranseste cat poate cu lumina si culorile apusului fie ca ar avea sau nu o explicatie vis-a-vis de fenomenul in cauza.
Odata mutata in Italia, acum aproape 14 ani, mi-am facut repede obiceiul de a iesi sa ma plimb seara, fie pe malul marii, fie pe colinele Romei, in oras. Cu timpul, incepand sa cunosc zona Lazio, mi-am extins aria de promenade si luam trenul seara pana la Viterbo sau la Tivoli ca sa vad colinele in lumina apusului, din spatele unui pahar de vin si a unei farfurii cu branzeturi.
Dolce far niente.
Cele mai frumoase apusuri le-am vazut d**a ploaie insa! Este ceva miraculous in lumina soarelui de apus care transforma cerul, norii, sufletul, lumea intreaga intr-o maniera fara egal!
Stiu ca poate parea, pentru unii, o aroganta, dar daca nu ai vazut lumina apusului peste colinele pline vita-de-vie ale Toscanei, ar fi cazul sa mergi macar cateva zile,
Si, ca tot am vorbit de Tivoli mai sus, mergi la belvedere si apoi, o d**a-amiaza la Villa Adriana si intinde-te in prima poiana plina cu flori, sau langa piscinele regale. Si stai acolo o ora, poate doua… Poate fi o reteta simpla spre fericire.
Nu ca apusurile din muntii nostri sunt mai prejos… Cele mai spectaculoase apusuri de la noi le-am vazut pe Transalpina! Venind dintre Novaci, inainte de Ranca este o zona cu cabanute de artizani. Acolo! Acolo sa va opriti la apus, mergeti in spatele casutelor inca 15-20 m (cat va permite si relieful) si priviti spre vale! Iarna este un spectacol acolo, de o frumusete de neimaginat! Toata zapada din jur se coloreaza in apus si te simti ca in interiorul intr-un curcubeu, cumva. Terapie in toate cele mai bune variante ale sale lumina aia!
Tot la noi in tara aveam obiceiul, atunci cand locuiam in Fagaras, sa merg d**a job pe Dealul Galatiului si sa fac poze cu duiumul! Muntii se vedeau clar, in layere, in lumina rosu-aurie a orei de 6-7 seara. Pasunile verzi de la picioarele mele ofereau baza perfecta pentru restul spectacolelor oferite gratis de natura, iar eu aveam norocul sa am bilet in primul rand. Priveam in zare uitand sa respire, uimita de norocul pe care il am sa ma pot bucura de cm ma face sa ma simt un apus.
Ati fost vreodata atenti la cm se schimba atmosfera la apus, toamna, cand pamantul e plin de frunze aurii? Oh, ce senzatie de cald si calm ma cuprinde cand ma plimb toamna la Prapastiile Zarnestiului sau prin satele Magura si Pestera!
Si, daca chiar vreti sa stiti ce este aceea magie, priviti lumina apusului prin niste vitralii!!!
… Asa cm este de neratat soarele portocaliu filtrat de copacii din jurul iazului plin de pastravi din spatele complexului manastirect de la Sambata de Sus!
Doamne, de cate ori nu am oprit masina pe strada pentru a admira minunea unui cer la apus, fie deal, munte sau campie!!!
Ultima data cand am fost pe Ciucas s-a intamplat sa fie tot iarna. Desi e destul de aprope de mine, imi pare nespus de rau ca nu ajung suficient de des acolo, dar, cm spuneam, ultima data cand am facut traseul spre varf, am coborat la apus spre cabana si, apoi, spre masina lasata la Fabrica de apa Keia. Un spectacol de culori de apus absolul minunat, o succesiune de auriu, rosu, portocaliu in valuri care cobora pe crestele ninse, in gerul care se lasa peste noi. Nu-mi mai amintesc cat de frig imi era, desi termometrul spunea -18 Cdgr, dar imi amintesc perfect senzatia creata inauntrul meu de lumina soarelui la apus, cand coboram obositi de pe munte. Simteam ca zambesc cu toata fata, cu ochii la orizontul cu irizatii rosii-portocalii.
Si sa nu uitam de apusurile la mare, mai ales cand noi o privim dinspre est. La Marea Neagra privim marea la rasarit (frumoase imagini si atunci!!) insa, daca mergeti in Italia, Spania, Portugalia , Grecia (si oriunde in alta parte in care uscatul e la est si apa la vest) veti experimenta imagini care depasesc orice imaginatie…
Fie ca suntem singuri pe o plaja, fie ca suntem inconjurati de familie, prieteni, iubitul, iubita, catelul care ne-a scos la plimbare, apusurile adauga magie oricarei zile, oricarui suflet. Fie ca suntem tristi sau veseli, apusul vindeca , acentueaza starea de bine, ne duce in visare si relaxare, e pansament pentru sufletul oricui.
Sunt picturi care reproduc apusuri minunate. Sunt fotografii, poezii si cantece care evoca aceasta perioada din zi, dar trebuie sa privesti cel putin un apus ca sa pricepi mai exact despre ce e vorba… fiindca doar privind cerul la apus poti pricepe cat de norocosi suntem ca putem vedea, simti, gusta si trai viata cand pe lume exista asemenea miracole, asemenea lumina!
Mahatma Gandhi a spus odată: „Când admir minunile unui apus de soare sau frumusețea lunii, sufletul meu se extinde în închinarea creatorului”.
Apusurile de soare ne dau speranta. Indiferent cât de provocatoare sau grea ar putea fi ziua noastră, putem în continuare să încheiem cu frumusețe, abundență și pozitivitate făcând efortul de a conduce, de a merge sau de a privi peste balconul nostru la soarele care coboară pe cer.
Scopul vieții cu adevărat nu este faima sau averea. Scopul vieții ar trebui să fie să ne potrivim bătăile inimii cu ritmul universului și să ne bucuram de cât mai multe priveliști magnifice pe parcurs. Sa respiram, sa dansam, sa zambim, sa ne bucuram de culori, soare, ploaie... "Așadar, nu vă simțiți vinovati data viitoare când vă opriți și vă bucurați de efectele fabuloase ale unui apus de soare. Pentru cateva secunde veti simti cm orice stare mai nelalocul ei se dizolva" spunea Meg Lewis-Schneider.
Ar trebui brevetata terapia cu apus de soare!
Ar trebui declarata monument de frumusete de neegalat, monument de blandete, de duiosie si frumos...
Mergi si stai in lumina de apus ori de cate ori poti. Vei pricepe cat de norocos esti, ca esti!
