Na'mu RArianul

25/12/2024

Legenda Marelui Lup Alb, strâns legată de mitologia dacică, este una dintre cele mai frumoase și misterioase povești transmise despre acest popor. Conform tradiției, Marele Lup Alb era un protector sacru al dacilor, trimis de Zamolxis, zeul suprem al dacilor, pentru a-i ajuta și ghida în vremuri de restriște. Iată câteva dintre aspectele esențiale ale acestei legende:

1. Marele Lup Alb ca mesager al lui Zamolxis
Se spune că Zamolxis, dorind să-și apere poporul de pericolele venite din afara Daciei, a trimis un lup alb, impunător și înțelept, pentru a fi un paznic al poporului său. Acesta avea o dublă misiune: să-i avertizeze pe daci de pericolele iminente și să le insufle curaj în fața oricărui dușman.

2. Protector al poporului dac
Marele Lup Alb veghea asupra hotarelor dacilor, iar atunci când vrăjmașii se apropiau de teritoriul lor, lupul îi avertiza printr-un urlet puternic, răsunător. Dacii îl considerau un semn sacru și, atunci când auzeau urletul lupului, se pregăteau de luptă cu încredere că Zamolxis însuși este alături de ei. Lupul devenea astfel un simbol al vitejiei, curajului și al luptei pentru apărarea pământului strămoșesc.

3. Transformarea lupilor în războinici
O altă variantă a legendei spune că Marele Lup Alb era însoțit de o haită de lupi obișnuiți, pe care îi conducea și îi transforma, în anumite momente, în războinici ai dacilor. În bătăliile importante, acești lupi deveneau aliații dacilor, înspăimântând și atacând inamicii, simbolizând astfel unitatea și forța poporului dac.

4. Sacrificiul și eternitatea lupului
Legenda povestește că Marele Lup Alb s-ar fi sacrificat pentru poporul său într-o mare bătălie, asigurându-se că va continua să trăiască în spiritul dacilor. După sacrificiul său, se spune că sufletul său a fost luat de Zamolxis, iar Marele Lup Alb a devenit un simbol veșnic al dârzeniei și mândriei dacilor. Urletul său răsună, simbolic, în inimile celor care luptă pentru apărarea țării.

5. Lupul în steagul dacilor
Legătura dacilor cu simbolul lupului este prezentă și în steagul lor de luptă, „draconul dacic”, care reprezenta un cap de lup cu trup de dragon. Steagul era purtat în bătălii și era conceput pentru a emite un sunet înfricoșător când vântul trecea prin el, pentru a intimida inamicii. Acest steag era, de asemenea, un simbol de protecție și de legătură cu spiritul lupului sacru.

Legenda Marelui Lup Alb rămâne un simbol puternic al poporului dac, evocând valori ca libertatea, curajul și legătura profundă cu natura. Mitul a fost transmis și popularizat de-a lungul timpului, devenind o sursă de inspirație pentru literatură și folclor, reflectând respectul pentru tradițiile străvechi și pentru lup, animalul totem

25/12/2024

"Moștenirea Dacică: Vitejia Strămoșilor Noștri!"

Pe culmile munților și în adâncurile pădurilor Carpaților, dacii, strămoșii noștri neînfricați, și-au apărat pământul și libertatea cu o îndârjire legendară. Curajul lor, întărit în lupte crâncene și purtat în inimile fiecărui războinic, rămâne un simbol al demnității și al mândriei noastre naționale.

Astăzi, sângele dacic curge prin venele noastre, chemându-ne să păstrăm aceleași valori: dragostea pentru glie, credința în dreptate și spiritul de neînfrânt. Suntem urmașii lor, purtători ai unui destin de oțel, moștenitori ai unei moșteniri veșnice.

Dacii trăiesc în noi, în faptele și în sufletul celor care nu își uită rădăcinile!❤️🇷🇴

25/12/2024

25/12/2024

"NUADA THE HIGH KING" painting by Jim FitzPatrick

"Royal Scythians were unaccountably chronicled as the Lords of Anu, just as Tuatha Denaan were the Tribe of Anu. In addition, a multiplicity of myths documented Tuatha migrations to the Emerald Isle immediately after the flood."

"Royal Scythians were the Ring Lords from the Transylvanian fairy race that spawned the Elven race of the Tuatha Denaan, which eventually migrated to Ireland sometime before 1000 B.C.E. Three key Dragon bloodlines came together in marriage from Mesopotamia, Egypt, and Edom (Amalekite/Horite) to found the Scythian Ring Lords, which later split into three more bloodlines sometime before 1100 B.C.E. , forming the Fir Bolg, Milesians, and of course, the Tuatha Denaan. Therefore, the marriage of Scota and Niul of Scythia reconverged the three great dynastic lines from Scythia with the Egyptian/Mesopotamian line of Egypt, which both carried significant Grail/Dragon/Ring bloodlines from Esau and the Nephilim Amalekites. This created the most venerable family of that epoch, which remarried into the royal, Scythian- spawned Tuatha Denaan later in Ireland, creating the famous and elitist Albi- Gens , the Elven race of Europe, according to Gardner." - Gary Wayne

20/03/2024

Echinocțiul de primăvară la Strămoşii noștri Geto-Daci.
Ziua în care lumina și întunericul erau egale constituia un moment magic, în care Soarele era sărbătorit în vremurile străvechi ca o zeitate Apollo și Artemis cu păstrătoare Focului Viu, al Vetrei zeița Hestia. Echinocțiul de primăvară era o adevărată sărbătoare a reînvierii, a purificării și a luminii. Oamenii știau că echinocțiul de primăvară întărește puterea Soarelui, iar lumina crește, așa cm totul în jurul lor avea să crească și să înflorească. Tradiţiile spirituale ale echinocţiului de primăvară spun că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.
Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei. În tradiția populară, Zilele Babelor reci și grele, sunt urmate de Moșii de primăvară care aduceau vreme bună, apoi de Focurile Zeului Gebeleizis dat zeiței Hestia spre păstrare în Vatra Căminului Familial.
Focurile ritualice prin care oamenii își curățau ograda și câmpurile de uscături marcau ziua echinocțiului și erau menite să atragă puterea Soarelui. Copiii ieșeau în bătătură și lăsau ușa deschisă la casă strigând ”Intră frig și ieși căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură!” Era un ritual simplu prin care Focul din Vatră, asociat cu soarele, avea menirea să sporească lumina și căldura primăverii. Fetele și flăcăii plecau la marginea satelor, pe coline și prin păduri după flori de primăvară și ciuperci. În câteva zone din Moldova, copiii împodobeau o creangă uscată cu flori și plecau cu ea la drum prin sat.

https://www.facebook.com/profile.php?id=61553981414756