Bușteni este un mic oraș de munte în nordul județului Prahova, Muntenia, în centrul României. Este localizat pe Valea Prahovei, la poalele Munților Bucegi, care au altitudinea maximă de 2.505 m. Situat la 135 km de București, se întinde pe circa 7 km de-a lungul văii Prahovei, între „Vadul Cerbului” și tunelul săpat în pintenul muntelui „Muchia Lungă”. Este una din cele mai populare stațiuni de mu
nte, oferind panorame spectaculoase, o mulțime de oportunități și activități de vacanță, de la schi la excursii montane. Are o populație de 10.463 locuitori. Istoria:
In urma cu cateva sute de ani, valea de sus a Prahovei de la Comarnic la Predeal a fost tinut pustiu de asezari. In acea vreme, pe aceste locuri exista o poteca anevoioasa care mai tarziu a purtat numele de " drumul domnisorilor ". Importanta drumului va creste odata cu schimbarea scaunului domnesc de la Targoviste la Bucuresti. La 1452 Vladislav Voievod, scrie pargarilor din Brasov ca a hotarat ca drumul Prahovei sa fie " slobod si pe unde poftiti si sa ne tinem de asezamantul cel vechi, de la domnii de mai inainte" . Mai tarziu, peste cativa ani, in 1476, Vlad Tepes se adreseaza judetului si pargarilor din Brasov, comunicandu-le ca " a slobozit drumurile si pe Rucar si pe Prahova si pe Teleajen si pe Buzau". Cararea fiind ingusta, marfurile din Brasov se transportau pe cai pana la Campina, de unde se incarcau in care mari. Stapanii cailor erau numiti prahoveni, cu toate ca erau locuitorii din Zarnesti de langa Brasov. Acesti carausi erau organizati in bresle si-si aveau starostele lor, ca si celelalte meserii de pe vremea aceea. Despre drumul acesta anevoios al Prahovei se aminteste si intr-un document dat de Radu cel Mare in februarie 1508, cu putin timp inainte de moartea lui: " Voi inchide toate drumurile pe unde umblati, drumul Dambovitei si drumul Prahovei". La 1701 Constantin Brancoveanu porunceste ca pentru paza Manastirii Sinaia sa se scuteasca de darile catre domnie 40 de oameni din Traisteni, subliniind totodata primejdia in care traiesc calugarii din aceasta manastire, fiind departe de orice asezare omeneasca. Mai tarziu, in 1717, Ion Mavrocordat d**a ce reaminteste continutul actului dat de C.Brancoveanu: "...fiind dar aceasta sfanta manastire, la un loc de munte si greu in laturea Plaiului, aproape de hotarul Ardealului, pe unde pururea fiind pustietate, oamenii rai, hoti, talhari se afla", Continuau subliniind ca " fiind nici acolea, nici imprejur, nici pe aproape sat ca sa-l pazeasca la vreme de grije si nevoie". Din actele de mai sus se vede ca in aceasta parte a Prahovei sate cu locuitori stabili nu exista multa vreme, pana la 1782 cand Mihai Sutu infiinteaza cu 24 de familii de scutelnici ai Manastirii Sinaia, primul catun - Izvorul. De aici, apoi s-au intins locuitorii de-au format si celelalte asezari: Busteni, Poiana Tapului, Azuga, Predeal.. Valea Prahovei a avut mult de suferit în timpul ocupațiilor austriece din 1783 și 1854 și în timpul Primului Război Mondial.
Înainte de 1782 singura locuință, „Slonul de piatră”, era cel mai mare han din zonă, situat pe locul Zamorei de azi, unde se opreau negustorii pentru a se ospăta, odihni și adăpa caii. În 1790 se spune că locul unde Valea Cerbului se varsă în râul Prahova se numea „La Bușteni”, terenul nefiind locuit, dar presărat cu gropi. Primele case se construiesc în 1793 de către Vasile Drăguș, Niță Enache pe Valea Albă. Abia în 1846 începe construcția șoselei dintre Câmpina și Predeal, iar după 30 de ani se instalează și calea ferată care fac din locul strâmt un centru vital al transportului.[necesită citare]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bușteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova al județului Prahova. El ocupa atunci malul drept al Prahovei și partea inferioară a văilor Jepi, Paltinul și Valea Albă. Casa regală a construit în sat biserică (1889) și, în 1887, un local pentru școala care funcționa din 1865 și în care în 1892 învățau 90 de elevi (din care 30 de fete). În 1882, s-a deschis o fabrică de hârtie care producea hârtie de mucava, apoi și hârtie de paie, de împachetat și pentru tipar. Existau deja câteva hoteluri și se puteau închiria vile de către turiști.[3]
Tot în acea vreme apare fenomenul ce va spori faima stațiunii – schiul – datorită căruia a fost posibilă apariția construcțiilor de o frumusețe aparte care se mai păstrează și astăzi, dovada fiind numărul mare al turiștilor care vin să se odihneasca aici în ambianța plină de farmec a vilelor, atunci când vor să scape de „zăpușală și praful orașelor”. Prin anii 1907-1908 tinerii ce veneau în vacanță din străinătate aduc cu ei moda schiului, a „alunecatului pe patine de lemn, bob și sanie” la Sinaia și la Bușteni pe Valea Albă și Coștila. Date geografice:
Clima este specifică Culoarului Prahovean, cu ierni blânde și veri răcoroase. Stațiunea, înconjurată de munți, a fost în anul 1916 locul unor confruntări militare în timpul Primului Război Mondial. În vârful Munților Caraiman, la altitudinea de 2.291 m, veghează un monument comemorativ înalt de 25 m, Crucea Eroilor Neamului, construit între 1926 - 1928. Monumentul a fost construit în memoria eroilor căzuți în primul razboi mondial, din inițiativa reginei Maria, cu bani colectați de la diverși deponenți, inclusiv Casa regală britanică și guvernele țărilor aliate. Lucrarea a fost executată de Direcția de Poduri, secțiile L5 și L1 Poduri din Sinaia, după proiectele inginerilor Teofil Revici și Alfred Pilder din cadrul direcției și a fost condusă de ing. Victor Bruckner. Așezată la o altitudine de 2.291 m, crucea are o înălțime de 28 m, cu două brațe a câte șapte metri fiecare, și este montată pe un soclu înalt de 7,5 m fiind din beton armat îmbracat in piatră. Acesta, la rândul lui, adăpostește în interior un generator electric care alimentează cele 120 de becuri, de câte 500 de wati fiecare. Inaugurarea lucrării a avut loc la 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci – ziua Eroilor Neamului. A fost pentru întâia oară când locuitorii Văii Prahovei Superioare au privit Crucea Eroilor iluminată pe timpul nopții. Obiectivele turistice principale:
Monumentele naturale Cascada Urlătoarea, Babele, Sfinxul din Bucegi, Grupul Bătrânilor se află în preajma orașului. Tot în zonă se află rezervațiile naturale Parcul Național Bucegi, Poiana Crucii, Babele, cu acces direct prin Telecabina Bușteni-Babele. Pentru turiștii care nu caută neapărat drumețiile montane, există obiective turistice în zona stațiunii:
Castelul Cantacuzino (Bușteni) - construit in anul 1910 de catre Gheorghe Cantacuzino cel zis Nababul fiind;
Casa scriitorului Cezar Petrescu- construită în 1918 donata de surorile scriitorului in forma sa autentica statului roman(arhitectură tradițională). Biserica Domnească - construită în anul 1889, ctitorie a regelui Carol I și a reginei Elisabeta, se remarcă prin arhitectura deosebită, dotările interioare (icoanele din interior sunt originale fiind pictate Gheorghe Tattarescu) și vechimea sa. Monumentul „Ultima Grenadă” - a fost ridicat în anul 1928 și dedicat eroului „Caporal Vasile Mușat”.
