14/01/2025
Jurnal African
Orice safari în Tanzania ar trebui să includă o vizită la craterul Ngorongoro: este unul dintre cele mai frumoase situri naturale cu animale sălbatice din lume! Votat în 2013 drept una dintre cele șapte minuni naturale ale Africii, craterul Ngorongoro este situat în zona de conservare Ngorongoro, care este ea însăși o zonă protejată și un sit al patrimoniului mondial UNESCO. Pe vremuri, Ngorongoro a făcut parte din Parcul Național Serengeti, până când Serengeti a fost împărțit în două, pentru a le permite triburilor Maasai să continue să trăiască pe pământurile ancestrale din zona de conservare.
Pronunțat Ngoro-ngoro, craterul a fost numit de oamenii Maasai care au trăit în regiune de secole. Ei l-au numit așa după sunetul pe care clopoțeii îl fac în timp ce vacile se plimbă lejer –ngoro-ngoro. În ciuda faptului că aceasta este o regiune protejată a vieții sălbatice, Maasaii au voie să-și lase turmele să pască aici, iar fauna sălbatică coexistă cu păstorii semi-nomazi care urmează un mod tradițional de viață, trăind și lucrând în armonie cu natura. Diferite așezări Maasai pot fi observate înainte de intrarea în caldera vulcanului, dar ei nu vor fi întâlniți efectiv în crater.
Craterul Ngorongoro s-a format în urmă cu aproximativ 2,5 milioane de ani, după o uriașă erupție vulcanică. Se spune că Ngorongoro îl depășea pe faimosul Kilimanjaro ca mărime. Prăbușirea interioară a vârfului a creat vasta calderă neîntreruptă pe care o putem vedea astăzi. Cenușa de la erupție a acoperit peisajul, motiv pentru care solurile de aici sunt atât de bogate și fertile. Acest ecosistem străvechi de bază este cel care susține miile de animale care trăiesc acum în interiorul craterului Ngorongoro. Peisajele variate oferă destulă diversitate și vei avea mult de explorat, de la păduri și mlaștini la savană și lacuri.
Fauna sălbatică din craterul Ngorongoro este abundentă, cu aproape 30.000 de mamifere care trăiesc aici pe tot parcursul anului. Pereții falnici ai craterului se ridică la o înălțime de până la 610 de metri, formând o barieră naturală între calderă și zona mai largă de conservare Ngorongoro. Acest lucru face dificilă mișcarea animalelor în afara craterului, așa că aici nu are loc migrație, iar numărul de animale este constant pe tot parcursul anului. Imaginează-ți un crater gigantic, plin de viață, unde animalele par să-și fi creat propria lume. Un zoo natural.
Călătoria începe de la aproximativ 2200m, printr-o pădure tropicală, iar pe măsură ce cobori în crater, o altă lume ți se arată. Primele animale ce ne-au ieșit în cale au fost zebrele, iar apoi un grup de babuini. În schimb când am ajuns în calderă am fost cu adevărat fascinați pentru că oriunde priveam eram înconjurați de diferite antilope: gnu, eland, impala, gazele Grant și Thompson.
Și acolo printre antilope, am zărit departe primul rinocer negru. Deși sunt numiți rinoceri negri, culoarea lor variază de la maro la gri. Rinocerii negrii sunt o specie pe cale critică de dispariție și se fac eforturi mari pentru a fi salvați și protejați. Astăzi, craterul oferă un refugiu pentru ei, unde există aproximativ 30 de rinoceri negri. Dacă primul rinocer pe care l-am văzut era departe și nu dădea semne să se apropie de locul unde eram, am fost maxim de norocoși să vedem în timpul vizitei noastre din craterul Ngorongoro 7 rinoceri negri, printre care și o mamă cu pui. A fost ceva cu adevărat special - o priveliște rară și prețioasă!
Ne-am minunat apoi de o antilopă gnu singuratică ce se oglindea în lac, având păsările flamingo pe fundal, am deranjat câțiva bivoli care tocmai făceau o baie de noroi, am urmărit un stol de berze Marabou care căutau de zori broscuțe într-un petic de apă și am admirat eleganța cocorului african cu coroană. O hienă a traversat drumul prin fața noastră, căutându-și următoarea victimă, o familie de mistreți își plimbau puii, iar câțiva struți își alungeau gâtul mândri. Ne-au impresionat de asemenea și elefanții care se plimbau agale, relaxați. Elefanții din interiorul craterului sunt printre cei mai mari, pentru că trăiesc aici protejați de mai bine de 50 de ani. Un val de praf ne-a atras apoi atenția: câteva zebre făceau cu schimbul o baie în nisip. Ele folosesc această tehnică și se rostogolesc pe spate, acoperindu-se de praf, deoarece ajută la îndepărtarea paraziților care trăiesc pe corpul lor. Puiul de zebră ne privea inocent și curios. Puțin mai departe, un hipopotam se distra în balta sa, rostogolindu-se prin apă. Era până la urmă destul de cald și parcă îl înțelegeam. Au lipsit doar girafele, care nu pot fi văzute în interiorul craterului, din cauza pereților săi abrupți, pe care le este greu să navigheze. Apoi craterul este dominat de ierburi și arbuști, neavând suficientă hrană pentru girafe. Astfel că girafele se găsesc mai degrabă în Serengeti și mai puțin în Ngorongoro.
Și totuși ziua petrecută în craterul Ngorongoro a fost una specială atunci când l-am văzut pe Simba. Simba în swahili, limba oficială a Tanzaniei, înseamnă leu. Și nu am văzut doar unul, ci câteva familii. L-am căutat cu privirea și cu o mare curiozitate pe Regele Leu și ni s-a arătat atât de plictisit și adormit. Am luat masa chiar acolo, în mijlocul acestei splendori naturale, admirându-l pe Simba și pe fratele lui Malka. Adevărul e că mi-a fost puțin teamă să nu se trezească brusc cu vreo foame de lup sau de sandwich-ul meu, așa că îi urmăream constant cu privirea.
Victor a reușit și de data aceasta să facă ziua una memorabilă, evitând drumurile pline de mașini, dar și observând constant animalele. Parcă am fost tot timpul împotriva puhoiului de lume. Acesta e unul dintre dezavantajele lui Ngorongoro: fiind concentrația atât de mare de animale, vei întâlni și multe alte mașini, pline de turiști curioși ca tine.
Cu toate acestea, Ngorongoro este un loc pe care nu-l poți uita – o capsulă a naturii, neatinsă de timp. Închid ochii și acum și mi se pare că am visat. Atât de frumos a fost! Sincer nu credeam că Serengeti se va putea ridica la înălțimea numelui său și în timp ce părăseam Ngorongoro, îmi era frică să nu fiu dezamăgită de ce va urma. Nu îmi puteam imagina ce poate să mă dea pe spate mai tare decât ziua petrecută în Ngorongoro. Și spoiler alert: Serengeti a fost magie pură. Dar despre Serengeti vă povestesc curând...
Raluca Dima-Fântână