04/08/2019
Cine ajunge la Polovragi, (re)descopera o lume ce pare desprinsa din vremurile stravechi, o imagine a simbolului zamolxian ce transcende peste timpuri pana in zilele noastre, in centrul ei guvernand insusi Zamolxis, marele zeu al dacilor liberi...
Legenda de aici ne aminteste ca pe muntele care se inalta semet in spatele manastirii Polovragi, in fortificatia geto-dacica din varful lui, a locuit candva Zamolxis, zeul dacilor liberi ca sef de trib al comunitatii din zona, al burilor..., iar Pestera lui Zamolxis, una si aceeasi cu Pestera Polovragi, a fost locul unde s-a retras in singuratate, renuntand a se hrani cu fiinte care au viata (de a se hrani cu carne) si reaparand d**a trei ani transformat in zeu, indrumand si vindecand poporul cu leacuri...
Alta legenda, arata ca mii de ani a existat traditia locuirii in pesterile din acest munte a unor asceti , vraci ai dacilor, detinatori ai secretelor lui Zamolxis, dar si a tainei lecuirii prin magie cu plante medicinale, atat de mult raspandite in flora locala.
Ultimul vraci al lui Zamolxis, se pare ca a fost Cornilie I. Sabareanu (1840 – 1926). El este cel despre care unii batrani ai satului isi mai amintesc cu drag de faptele bune care le-a facut, de viata lui traita in pestera care-i poarta numele, de vorbele sale si vindecarile care aduceau mangaiere si alinare celui care-l cauta in pragul pesterii ...
Despre viata lui mi-a povestit maica Evghenia Vaida, stareta manastirii Polovragi :
,,Inainte de a se calugari si a ajunge staret al manastirii Polovragi, parintele Sabareanu a fost prefect al judetului Vlasca... A absolvit Facultatea de Drept la Paris... Cunostea si vorbea perfect cinci limbi straine...
D**a moartea tatalui si a fratelui sau, a ramas stapan peste foarte mult pamant si robi, devenise un om foarte bogat in acele vremuri.
Intr-o zi, ducandu-se in vizita la una din mosiile sale, a gasit acolo cateva nereguli grave pricinuite de cativa din robii sai. Acesta da ordin sa fie prinsi si a plecat cu ei la Bucuresti legati de maini in spatele trasurii sale pentru a fi arestati si judecati.
Spre seara, ajung in oras... Se apropiasera de o biserica si toate clopotele au inceput sa bata. Era seara de Joia Mare de dinaintea Pastelui. In acele momente si-a spus in sinea sa : ,,Cum sa duc eu acesti oameni sa-i arestez, cand Mantuitorul a murit pe cruce rastignit pentru noi ?’’ Imediat da ordin sa fie eliberati, apoi s-a dus la mama sa, spunandu-i : ,, Mama, din momentul acesta nu ma mai ocup de mosii. Plec sa ma fac calugar’’. A ajuns pe muntele Athos unde a stat cativa ani, apoi a absolvit Facultatea de Teologie de la Atena. Revenind in tara, ajunsese sa fie cunoscut de multa lume, devenind in scurt timp duhovnicul Reginei Maria.
Insotind-o in peregrinarile sale, acesta descopera manastirea Polovragi aflata atunci in paragina. Vazand ca ploua in biserica, iar pe Sfanta Masa a Altarului era asezat un lighean ca sa adune apa, lua hotararea de a-si vinde tot aurul care-l mai avea si cu banii stransi a reparat biserica manastirii.
D**a cativa ani, a revenit aici ca staret al manastirii Polovragi, iar spre sfarsitul vietii, mai precis in primavara anului 1926 (01 mar 1926), s-a retras in pestera pentru tot restul zilelor care-i mai ramasesera in pestera care-i poarta astazi numele.
Cand a simtit ca se apropie ceasul mortii ( 26 iul 1926), parintele Sabareanu isi zideste intrarea in pestera si se aseaza in groapa pe care el singur si-o sapase inainte...”
In 1991, d**a 65 de ani Mitropolia Olteniei hotaraste ca osemintele sale sa fie scoase si mutate in cimitirul manastirii Polovragi, langa Bolnita.
Astazi, retrasa si tainica in coasta muntelui din Cheile Oltetului, Pestera lui Sabareanu ne asteapta... Ea poate fi gasita relativ usor de cel dornic de a cunoaste locul unde s-a retras parintele, locul unde a ales sa-si petreaca restul zilelor ultimul vraci de la Polovragi
intr-o continua legatura cu Dumnezeu, cu strabunii daci din muntele de aici, cu Zamolxis..
