Dunavăț, două localități care poartă același nume: Dunavățu de Sus şi Dunavățu de Jos, la o distanță de aproximativ 3 km una de alta, așezate pe partea dreaptă a Brațului Sfântu Gheorghe. Satul Dunavățu de Jos este situat în partea de sud – est a județului, la 8 km de Comuna Murighiol (în traducere Lacul Violet), de care aparține din punct de vedere teritorial – administrativ alături de satele:
P
lopu (Beibugeac, până în 1964) - situat la o distanță de 14 km, Sarinasuf - la 18 km, Colina (Caraibil, până în 1964) - la 21 km, Dunavățu de Sus, Uzlina, si 45 km de Municipiul Tulcea. Teritoriul administrativ al comunei Murighiol se învecinează cu următoarele localități:
- nord, comuna Mahmudia şi comuna Crișan,
- vest, comuna Valea Nucarilor,
- sud, Marea Neagră,
- est, teritoriul administrativ al comunei Sfântu Gheorghe. Din Municipiul Tulcea se poate ajunge în Dunavăț fie pe drumul județean Tulcea - Murighiol - Dunavăț, fie pe Dunăre (brațul Tulcea - brațul Sfântu Gheorghe – canalul Dunăvăț - canalul Lipoveni - Canalul satului) cu diferite ambarcațiuni. NATURA
Teritoriul localităţi este situat în Câmpia Dunavăţului, la extremitatea estică a Dealurilor Tulcei. Peisajul este dominat de vegetaţia specifică solurilor bălane, în condiţiile unei pânze de apă freatică situată la o adâncime ce depăşeşte 5 m. De-a lungul timpului, peisajul natural a suferit modificări datorate desecării terenului inundabil cuprins între drumul ce leagă localităţile Murighiol şi Dunavăţu de Sus şi canalul Lipovenilor în vederea folosirii terenului în scop agricol. Aceasta a dus la degradarea calităţii solului. FAUNA SI FLORA
Vegetaţie de stepă petrofilă (Stepe vest-pontice de Thymus zygioides - Western Pontic thyme steppes), câteva specii protejate precum Paronychia cephalotes, Koeleria lobata etc.
Între Plopu şi Sarinasuf, la sud de drum (Dj 222C) se află un lac ce comunică cu laguna Razim, malurile sale fiind acoperite cu vegetaţie de sărătură și cu unele asociaţii vegetale nesemnalate pentru lacurile precedente (Aeluropo-Salicornietum, Aeluropetum littoralis). Numeroase specii faunistice, în special păsări acvatice sau răpitoare de zi - pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul roşu (Ardea purpurea), şoimul călător (Falco peregrinus), şerparul (Circaetus gallicus), lăcustarul (Sturnus roseus) etc. Zona strict protejată Sărăturile-Murighiol şi lacul Beibugeac oferă o varietate mare de specii rare de păsări, avifauna zonei strict protejate fiind dealtfel şi motivul constituirii acesteia. Este o zonă aparte pentru practicarea birdwatchingului, unde se pot vedea specii de păsări prezente la cuibărit numai aici: avoseta (Recurvirostra avosetta), piciorongul (Himantopus himantopus), pescăruşul cu cap negru (Larus melanocephalus). De asemenea, este o zonă cu o deosebită importanţă pentru odihnă şi hrănirea speciilor de păsări migratoare. Un oaspete de iarnă deosebit este pescăruşul asiatic (Larus ichthyaetus)
CLIMA
Clima zonei este influenţată de vecinătatea Dunării, astfel că iernile sunt blânde, iar verile destul de călduroase. Clima Deltei Dunării se încadrează în climatul temperat-continental cu influenţe pontice. Regimul termic (temperatura aerului) are valori moderate cu o uşoară creştere de la vest spre est. Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui care este de cca. 2.300-2.500 ore, iar radiaţia solară globală însumează anual 125- 135 kcal/cm2, fiind printre cele mai mari din ţară. Temperatura medie anuală este de 11°C iar temperaturile medii pe anotimpuri au valori de - 0,4°C iarna şi de 21,6°C vara. Precipitaţiile atmosferice medii anuale ajung la 444,5 mm.
În prezent, cadrul natural nu este afectat de factori poluatori sau antropici. Amplasarea satului în apropierea canalului Lipovenilor, valoarea estetică deosebită a peisajului, posibilităţile multiple de a efectua deplasări în spaţiul deltaic şi cel lagunar sunt aspecte ce conturează profilul natural deosebit al acestei localităţi. ISTORIE
MURIGHIOL- Alte denumiri: Morughiol; Independenţa, între 1985-1989. O necropolă descoperită pe teritoriul satului ascundea urme de locuire getică (sec. IV î.Hr.), iar dacă ţinem cont şi de aşezarea romană de la Colina (sec. II-III d.Hr.), putem vorbi de continuitatea locuirii în antichitate. Ruinele cetăţii Halmyris, din sec. sunt o altă mărturie în acest sens. De numele acestei cetăţi se leagă şi sfârşitul tragic al primilor martiri creştini cunoscuţi în Dobrogea, preotul Epictet şi tânărul său discipol Astion.
În jurul anului 290 d.Hr., cei doi propovăduiau noua religie pe aceste meleaguri, căzând victime intoleranţei împăratului Diocleţian. DUNAVAT - Se presupune că a fost fondat în jurul anului 1700 de pescarii ruşi şi români, cei din urmă plecând şi revenind în mai multe rânduri.
În 1850 apare ca fiind complet distrus, pe lista întocmită de I. Ionescu de la Brad. Se confirmă ipoteza întemeierii satelor Dunavăţ de către cazacii zaporojeni, fără a exclude rolul celorlalte populaţii în popularea sau repopularea acestor localităţi, în condiţiile tulburi ale vremurilor respective. Următoarea informaţie, cea a lui Gr. Dănescu (1896) arată că întreaga populaţie a satului (280 persoane) era formată din ruşi. Etnicii ruşi au întemeiat prima şcoală (1891) precum şi două biserici (1881 şi 1890). Numele Dunavăţ este de origine slavă, probabil ucraineană, putând proveni de la formele dunaviţa sau dunaveţi, care se traduc prin cei de lângă Dunăre. Probabil că primii locuitori proveneau de pe undeva, de lângă Dunăre, altfel nu ar avea nici o justificare, sau ar fi o poreclă. S-a atribuit în pereche cu cel al localităţii aflate la 2-3 km distanţă, situată şi altitudinal ceva mai sus. ETNOGRAFIE
Perspectiva etnografică asupra localităţii Dunavăţul de Jos are în vedere prezenţa a două populaţii care au convieţuit în acest areal (românii şi ucrainenii) şi similitudinile dintre aspectele de viaţă ale celor două etnii. Acest fapt se datorează faptului că cele două populaţii au trăit în acelaşi mediu, în aceleaşi condiţii, ceea ce a determinat acelaşi tip de arhitectură locală, aceleaşi ocupaţii şi uneori aceleaşi obiceiuri. Un alt element comun îl constituie religia: ortodoxă. Arhitectura locală se caracterizează prin trăsături specifice întregii zone, atât în ceea ce priveşte tipul de locuinţă şi gospodărie (casa cu trei încăperi, prispa cu stâlpi, anexe pentru animale şi unelte) cât şi în ceea ce priveşte materialele şi tehnicile de construcţie (stuf, papură, pământ - într-un procent mai mare - piatra şi lemnul - într-un procent redus). Ocupaţiile tradiţionale ale locuitorilor au fost în primul rând creşterea animalelor şi pescuitul. Zona cu bălţi şi canale de apă le-a permis să crească animale şi să facă din pescuit o ocupaţie de bază. Grajdurile, mai mari ca în alte localităţi, ocupând o suprafaţă mare din gospodărie, reprezintă o dovadă că pentru locuitorii de aici, creşterea animalelor a avut un rol important în viaţa tradiţională.
În ceea ce priveşte obiceiurile şi ceremonialurile tradiţionale, relevante sunt cele de Crăciun şi Anul Nou. Populaţia sărbătorea Crăciunul şi anul Nou pe stil vechi (7 ianuarie: Crăciunul). Bătrânii mai păstrează şi astăzi acest obicei. Între actele ceremoniale ale acestor sărbători şi care relevă mentalităţi şi credinţe ale populaţiei slave este cel al urărilor din ajunul Crăciunului. În ajun, copiii, nepoţiii, finiii, merg la părinţi, bunici, naşi, cu colaci, obiecte de îmbrăcăminte, pentru a ura gazdelor toate cele bune pentru sărbătoare. Gazdele îi primesc cu mâncăruri ritualice printre care ,,cucheaua" (grâu fiert cu zeamă amestecat cu nucă şi miere de albine) specifică populaţiei slave, dar pe care o fac şi românii. Colindele cântate de Crăciun sunt colinde laice şi le întâlnim şi la Murighiol şi în alte sate cu populaţie ucraineană. Fecare dintre etniile conlocuitoare şi-au păstrat limba, obiceiurile, unele obiecte tradiţionale - obiceiurile de nuntă şi colindele. Interesant este un obicei numit Melanca (Malanca), practicat de Anul Nou şi care constă într-un joc carnavalesc bazat pe tr****ti. Prin versurile spuse gazdei se urează un an nou cu bucurie şi bogăţie. Familiile cu bătrâni ţin sărbătorile pe stil vechi
Deşi şi-au păstrat identitatea culturală, etniile care au convieţuit în Dunavaț şi-au împrumutat reciproc aspecte de viaţă (unelte, ocupaţii, vestimentaţie). Acest fapt a fost generat de locuirea în acelaşi habitat, de participarea comună la evenimentele culturale şi sociale. Conlocuirea a determinat dezvoltarea unor elemente de arhitectură locală bazată pe similitudini. În acest sens pot fi amintite materialele şi tehnicile de construcție ale casei (piatră într-un procent destul de mic, pământ sub formă de ceamur şi chirpici, stuf şi lemn. PATRIMONIU & OBIECTIVE TURISTICE
Cetatea Halmyris
Monumentul cazacilor zaporojeni
Centrul de arta populara ,,Casa satului,,
Mânăstirea Halmyris
Mânăstirea Sf. Proroc Ilie (pe stil vechi)
Arhitectura tradițională specifică populației ucrainene
Delta Dunării
Sursa:http://paginadestart.com/comon/resurse/murighiol/strategie_de_dezvoltare_comuna_Murighiol.pdf
http://www.univeur.org
