Satul Câmpeni este situat în partea de nord-est a municipiului Moineşti şi în partea de răsărit a comunei, pe malul stâng al râului Tazlăul Mare. Are o vechime de peste 300 de ani, primii locuitori fiind descendenţi din familiile Săndenilor şi Stăncenilor. Ei au venit aici de la câmpie din părţile Fălciului(http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/falciu/index.html), în vremea domnitorului Cons
tantin Cantemir, de aceea satul a luat denumirea de Câmpeni. La început, satul a fost format din câteva zeci de case izolate, iar locuitorii se ocupau mai ales cu meşteşugurile. Întrucât nu posedau suficient teren agricol pentru a se întreţine, ei lucrau pe moşia unui grec, al cărui nume nu este cunoscut.
În sat mai există biserică, o şcoală modernă de 4 clase, construită recent, un parc de extracţie petrolieră, căminul cultural, câteva magazine, iar în fiecare zi de joi funcţionează un târg comunal la intrarea în sat, lângă apa Tazlăului. Aproximativ jumătate sunt pensionari, o mică parte dintre cei mai tineri ocupă puţinele locuri de muncă din zonă, în administraţia locală, în învăţământ, în extracţia petrolului, alţii sunt plecaţi în străinătate, restul trăiesc din ajutoarele sociale oferite de stat şi din întreţinerea unor modeste gospodării. Starea drumurilor din sat este proastă, accesul din centrul comunei realizându-se pe un drum pietruit de 1 km şi pe podul de beton armat construit înainte de 1989 peste apa Tazlăului. Numărul enoriaşilor este de 460 suflete, care nu mai păstrează portul popular, dar menţin unele obiceiuri locale cu ocazia nunţilor sau a anului nou. Construcţia bisericii a început în vara anului 1992 din iniţiativa preotului Nicolae Dragomir şi s-a sfinţit în iunie 1996 de episcopul Eftimie a Episcopiei Romanului şi Huşilor. Este construită din lemn de stejar, pe temelie de beton, în formă de cruce, cu două turle, una hexagonală pe naos şi una pătrată pe pridvor, în care e instalată clopotniţa. Acoperişul este din tablă zincată. Exteriorul este din lambriu de brad, iar interiorul este pictat în frescă. Lucrarea a fost executată în regie proprie, fiind implicaţi atât oameni din sat, cât şi din alte părţi. Fondurile necesare construcţiei au fost asigurate, în mare parte, din contribuţia enoriaşilor, dar şi din colectele făcute în satele vecine. Stilul în care s-ar putea încadra biserica este cel moldovenesc. Catapeteasma provine de la biserica veche. Este din lemn de tei, sculptată şi aurită. Când a fost instalată, scheletul şubrezit s-a consolidat în mare parte, dar starea ei actuală este precară, fiind atacată de carii. Icoanele şi sculpturile de pe catapeteasmă au o valoare istorică prin vechimea lor de aproximativ 150 de ani.
În curtea bisericii se află cimitirul satului precum şi biserica veche din piatră, suprafaţa împrejmuită măsurând 8500 m2.Bisericile din Parohia Pârjol sunt înzestrate cu cele necesare pentru săvârşirea cultului divin în bune condiţii, dar nu deţin obiecte preţioase sau cu valoare istorică. Satele Pârjol şi Câmpeni au constituit dintotdeauna o singură parohie, prima biserică fiind ridicată la Pârjol în prima jumătate a secolului al XIX-lea, iar cea de la Câmpeni s-a construit în jurul anului 1860. Dintre preoţii care au păstorit această parohie putem enumera pe următorii: Mocanu Lazăr, Hanganu Ioan, Bujor Vasile, Dragomir Nicolae (din anul 1968 până în prezent) şi Dragomir Costel (din anul 2001).