16/05/2014
TRANSALPINA - Un drum prin nori de-aproape 2000 de ani. Transalpina este cel mai inalt drum rutier din Romania cat si din intregul lant al Muntilor Carpati, atat din tara cat si din afara ei, atingand altitudinea maxima (2145 m) in Pasul Urdele. Transalpina traverseaza Muntii Parang de la N la S fiind paralela cu Valea Oltului si Valea Jiului, intre care se afla, si leaga Localitatea Saliste din Jud. Sibiu de Localitatea Novaci din Jud. Gorj. Desi este mai inalta mult mai veche si mai frumoasa decat Transfagarasanul, este mai putin cunoscuta pentru ca , Transalpina, cu toate ca este catalogat drum national, DN 67c (partial), nu a fost pana in 2009 niciodata asfaltata. Transalpina a fost cosntruita de armatele romane in drumul lor spre Sarmisegetusa, pavata cu piatra de Regele Carol al II-lea d**a 1930 si reablitata de nemti in al II-lea razboi mondial d**a carea a fost data uitarii de autoritatile romane. Faptul ca a fost uitata si a devenit un drum greu de parcurs cu masii normale a ajutat Transalpina sa-si pastreze neatinsa salbaticia si farmecul aparte pe care putine locuri din tara il mai au. Este printre putinele drumuri din tara pe care se poata ajunge cu masina pana la nori si chiar deasupra lor. Soseaua Transalpina este un drum aflat inca in reabilitare. Mai sunt zone in care nu s-a terminat asfaltarea si deasemenea multe zone in care nu sunt montati parapetii si semnele indicatoare. In consecinta aceste portiuni nu sunt deschise oficial traficului auto. Singura portiune reabilitata integral este portiunea Novaci - Ranca. In sectiunea starea drumului o sa gasiti imagini cu starea drumului in zonele neasfaltate ale Transalpinei. In luna noiembrie 2012 Transalpina era asfaltata (cel putin un strat de asfalt) in proportie de peste 99 % iar pana la finalul lui 2012 ar fi trebuit sa fie in totalitate reabilitata (realizarea marcajelor, montarea parapetilor si a semnelor indicatoare).Deocamdata insa lucrarile au fost oprite. Portiunea Novaci - Ranca este integral asfaltata si reabilitata. Portiunea cea mai frumoasa a Transalpinei dintre Ranca si Obarsia Lotrului este asfaltata dar inca fara parapeti semne indicatoare si marcaje. Dinspre Sugag spre Obarsia Lotrului mai erau de asfaltat mai putin de 800 m intre coada Barajului Oasa si intersectia cu drumul 106N ce duce la Paltinis plus alte cateva zone scurte intre 5 si 50 de m intre Lacul Oasa si Sugag. In noiembrie 2012 s-au finalizat lucrarile si pe cei 5,5 km dintre Dobra si Jina. In lucru este si drumul de legatura cu Transalpina DN7A pe portiunea dintre Obarsia Lotrului si Statiunea Vidra. Se lucreaza pe intreg traseul la montarea parapetilor si la amenajarea scurgerilor de ape de pe versanti. Asadar desi primul strat de asfalt a fost asternut pe aproape tot traseul Transalpinei drumul trebuie parcurs cu viteza redusa si cu atentie deoarece d**a cm spuneam in unele zone nu are inca parapeti si indicatoare si in multe alte zone nici nu este marcat. Nu este recomandata traversarea zonelor fara parapeti si marcaje cu atat mai putin pe timp de vreme rea sau noapte deoarece pentru cei care nu cunosc traseul Transalpinei nu exista elemente de reper altele decat marginile drumului.nceputurile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de „coridorul IV strategic roman”.[3][4] Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.[5] Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul Primului Război Mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.[6] Cert este că drumul, cunoscut ca "Poteca Dracului", a fost inițial o potecă de munte, folosită de către păstorii din Mărginimea Sibiului pentru a traversa munții cu turmele de oi în Țara Românească.[7] În lucrarea sa Istoria Olteniei supt austriaci (1718-1739), istoricul Constantin C. Giurescu arată că încă din anul 1731 autoritățile austriece propuneau construirea unui drum transcarpatic pe traseul vechiului drum de transhumanță ce lega Transilvania de Oltenia.[7] Având în vedere învățămintele din Primul Război Mondial, regele Carol al II-lea a dorit să aibă la dispoziție un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mișcau între Valahia și Transilvania.[8] Pentru stabilirea traseului drumului, primul-ministru Gheorghe Tătărăscu a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însotit de 20 de călăreți din Novaci, conduși de învățătorul Ion D. Giurgiulan. În urma acestei acțiuni, Gheorghe Tătărăscu a inaugurat lucrările de construcție a drumului pe platoul Novaciului.[7] Lucrările de refacere decise de rege au avut loc înperioada 1934 - 1939. La inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat și regele Carol al II-lea, însoțit de viitorul rege Mihai I, precum și primul-ministru Gheorghe Tătărescu și soția sa Arethia. Aceștia au parcurs întregul traseu al drumului la bordul unei mașini de teren, la volan aflandu-se chiar regele Carol al II-lea.[7] După inaugurare, drumul a fost cunoscut sub denumirea de Drumul Regal sau Drumul Regelui, denumire ce a înlocuit denumirea populară de Poteca Dracului.[9]. Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.[10] După revoluția din decembrie 1989 drumul nu a mai fost întreținut, o parte a zidurilor de sprijin au fost desființate, piatra fiind sustrasă și utilizată la realizarea fundațiilor unor vile ce au fost construite la Rânca.
