Carpaţi 2015

13/09/2016

Fără intenția de a face reclamă, dar prea frumos se văd Carpații în imaginea asta!

Dragi prieteni, mâine lansăm 4 destinații noi! Care credeți că sunt acestea?

08/04/2016

Sâmbătă 23 aprilie, Secțiunea SKV Țara Făgărașului organizează o acțiune de refacere a potecilor și marcajelor din Muchia Drăgușului.

Sâmbătă 23 aprilie, Secțiunea SKV Țara Făgărașului organizează o acțiune de refacere a potecilor și marcajelor din Muchia Drăgușului.

Intâlnirea participanților are loc între orele 8 - 8.30 la Pensiunea Casa Zmeilor din Drăguș (în apropiere de Izvorul Părintelui Arsene).

Acțiunea urmează să dureze 5 -7 ore.

Participanții sunt rugați să aducă scule specifice acțiunii: toporașe, fierăstraie, foarfece pentru tăiat crengi.

Coordonarea acțiunii este asigurată de dl. Thomas Bross, presedintele secțiunii SKV Țara Făgărașului.

Materialele necesare (vopsea, pensule, diluant) vor fi puse la dispoziție de către Salvamont. Sacii și mănușile vor fi asigurate de SKV.

Cei care doresc sa participe la acțiune sunt rugați să se anunțe la telefon 0726.686.692

07/03/2016

Probabil nu vă așteptați să public oferte de muncă pe această pagină, dar acum fac o excepție: S-Karp este o firmă românească care nu a rămas indiferentă când am avut nevoie de o pereche de bocanci, spre sfârșitul călătoriei în Carpați, pentru care le mulțumesc, încă îi port! :)

Acum, S-Karp vor să angajeze 100 de oameni pentru fabrica lor, deci dacă știți oameni din zona Brașovului în cautare de serviciu, cred că aceasta ar fi o oportunitate bună!

MAI ANGAJĂM 90 DE PERSOANE PENTRU PRODUCȚIE INCĂLȚĂMINTE!

Ne-am bucura să faci și tu parte din echipa românească, S-KARP!
Aici o să cunoști persoane mulțumite care lucrează în fabrică de 18 ani, aici te așteaptă o echipă de conducere care este atentă la nevoile tale și tot aici o să-ți găsești poate cel mai bun și frumos loc de muncă!
Mai avem nevoie de 100 de colegi pentru diferite operații - croit, cusut, talpuit și operații de manual.
Nu mai sta pe gânduri! Hai la noi!

"Ca să reușești totul, trebuie să îndrăznești totul!"
Honore de Balzac

Adresa:
Fabrica de Incălțăminte S-KARP
Brașov, Str.Timișul Sec nr.4 ( În incinta Diversitas Group Romania) Se poate ajunge cu 34. Cobori înainte de CET, la stația DIVERSITAS.
Tel: 0730.548.278 / 0737.160.104

Te rugam sa distribui, ca sa afle brasovenii!

29/02/2016

Mă bucur că s-au încheiat lucrările la acest drum! Pentru mine e un drum special, aici am văzut pentru prima dată un ursuleţ :D

Fac Galați – Brașov cu mașina cam de două ori pe lună. De câteva luni merg pe ruta Galați – Focșani – Lepșa – Ojdula – Târgu Secuiesc – Brașov. La un moment dat,…

20/01/2016

Misiune de salvare a M.A.I.: 72 de turisti au fost evacuati cu elicopterele de la Balea Lac

05/01/2016

"Pe poteci, spre inima ta!" este o emisiune despre drumetii - cred ca singura de la noi - realizata de Ioan Stoenica la TVS Brasov (poate fi urmarita si pe YouTube). Pt ca postul de televiziune si-a incetat emisia, Ioan este in cautarea unor oameni de bine - adica sponsori - care pot sustine financiar realizarea acestei emisiuni. Va rog sa cititi mesajul lui de mai jos si sa-l dati mai departe daca vreti sa-l ajutati! Multumesc!

Televiziunea TVS Brasov, cu peste 20 de ani de activitate, si-a incetat emisia la inceputul acestui an. Imi pare rau pentru colegii care lucrau zi de zi acolo si care s-au implicat mult in realizarea de stiri si programe cat mai bine prezentate, dar si pentru publicul brasovean, care pierde astfel o sursa importanta de informatii locale, dar si de programe culturale.

Cu inchiderea TVS Brasov a disparut si căsuța tv a emisiunii "Pe poteci, spre inima ta!". Ceea ce inseamna ca in perioada urmatoare nu vor mai aparea episoade noi de pe crestele muntilor.

Nu stiu cati oameni vor simti lipsa acestei emisiuni, cati si-ar dori ca emisiunea sa mearga mai departe - dar eu as vrea sa o pot face si de-acum inainte. Pentru asta ar fi util si ajutorul vostru!

Si pana acum, de aproape doi ani de zile, am facut aceasta emisiune pe cont propriu, cheltuind din banii pe care nu-i am si muncind in general cam o saptamana intreaga pentru un singur episod - fara sa fiu platit! Televiziunea nu-si permitea sa ma plateasca pentru asta, dar am facut-o pentru ca am crezut in aceasta emisiune, in potentialul ei de a atinge oameni, de a le aduce muntii mai aproape de case si de inimi. Stiu ca asta s-a intamplat si sunt foarte bucuros din acest punct de vedere. Si mi-as dori sa se poata intampla asta pentru cat mai multi oameni si de-acum inainte.

Dar ca sa pot face aceasta emisiune e nevoie si de bani. Nu stiu cati dintre voi ati reusi sa munciti o saptamana sau doua pe lună fara sa fiti platiti, dar eu nu vreau sa mai fiu nevoit sa fac asta - mai ales ca este o munca foarte grea! Nu doar urcatul pe munte cu un trepied si o camera video in mana, dar si m***ajul pe computer, editarea audio etc. Necesita multa implicare dar si mult timp - si desigur, cheltuieli financiare. Nu e normal ca o emisiune atat de indragita si muncita sa aiba buget zero!

Fara o televiziune in spate imi va fi mai greu sa atrag sponsori (oricum foarte greu de gasit!), de aceea nu voi publica episoadele doar pe internet - unde, din pacate, numarul de urmaritori este in continuare prea mic (pe youtube sunt 2200 de oameni care urmaresc, pe facebook aproape 7000 - dar nu stiu cati din ei chiar urmaresc emisiunea).

Ma puteti ajuta si voi promovand aceasta emisiune, abonandu-va la canalul de youtube, invitand prietenii sa dea like la pagina de facebook... Altfel as putea sa prezint emisiunea unor sponsori care sa o sustina, daca le-as spune ca 20.000 de oameni o urmaresc si o indragesc. Detalii si link-uri utile despre cm puteti ajuta si voi, aici:

http://ioanstoenica.com/2014/10/07/pe-poteci-spre-inima-ta/

Eu cred in continuare in potentialul acestei emisiuni, deci nu vreau sa renunt la ea. Dar nu vreau nici sa mai muncesc gratuit, intrebandu-ma mereu daca voi reusi sa ies la capat si luna asta cumva. Faptul ca TVS Brasov nu mai emite e trist, dar pentru aceasta emisiune, va insemna ori finalul, ori un nou inceput si o crestere foarte mare. Vom vedea ce va fi!

In incheiere, va invit sa scrieti cateva cuvinte despre ce inseamna pentru voi aceasta emisiune, ce v-a placut la ea, cm ati descoperit-o, ce va doriti de la ea sau ce-i urati in continuare. Cei care niciodata nu mi-ati transmis nimic, desi ati urmarit emisiunea cu drag, acum e momentul sa spuneti ceva! :)

Chiar si astfel de sustinere, conteaza! Pentru ca nu fac aceasta emisiune pentru mine. O fac pentru oameni, pentru cei ce gasesc in ea bucurie sau ceva util. Dar ca sa pot sa o fac in continuare, trebuie in primul rand sa vad ca ea este dorita. Si apoi... sa gasesc si sprijinul necesar pentru a o realiza.

Multumesc tuturor celor ce au fost alaturi prin comentarii, mesaje, share-uri sau chiar donatii de echipament si bani. Doar asa am reusit sa ajung la 37 de episoade! Daca vor mai urma... vom mai vedea! :)

Ioan Stoenică.

Lista cu cele 37 de episoade o gasiti si pe blog, dar si in playlistul facut special pe youtube:

https://www.youtube.com/playlist?list=PLWIoG5aMC2icRbQUk8PJL7m5bafuM0Usr

31/10/2015

[Ziua196] Doamnelor, domnisoarelor si domnilor,
Momentul mult asteptat: Am ter-mi-nat expeditia Carpați 2015! :D Sunt in culmea fericirii, mai ales ca bucuria este impartasita in timp real cu Vera si Nicky, bloggeri de travel www.calatorsauturist.ro, veniti sa ma recupereze! Ne-am bucurat de revedere povestind despre calatoriile noastre, plimbandu-ne pe strazile orasului Sokobanja si urcand pana la fortareata Sokograd! Maine pornim spre tara! :)

P.S. Chiar daca expeditia s-a terminat, nu va retrageti like-urile, vor urma si alte postari pe pagina ;)

30/10/2015

Salutare! Ieri, in ziua 194 , am urcat vf. Siljak, 1565m, cel mai inalt din masivul Rtanj si ultimul varf al expeditiei! Acum imi caut un loc pentru a petrece noaptea, sper sa mai gasesc o coliba parasita cm a fost cea in care am dormit aseara, daca nu, planuiesc sa-mi petrec noaptea in aer liber, nu se anunta ploi. Ultimele zile au fost foarte insorite, sper sa nu fac insolatie acum pe ultima suta de metri :))
Yesrerday I climbed the Siljak Peak, 1565 m, the highest from Rtanj massif and the last peak hiked in this expedition. Right now I'm looking for a place to sleep, in the Moravita valley, between the Carpathians and the Balkans.

26/10/2015

Oamenii mari reusesc sa spuna multe cu cuvinte putine. Iti servesc un concentrat din care tu te infrupti vreme indelungata, dar nu reusesti sub nicio forma sa-i afli reteta, asa ca te intorci cu sticla goala si speri sa fii servit din nou. Un astfel de concentrat este si "Limba română este patria mea", o spusă geniala a lui Nichita Stanescu, o idee pe care am simtit-o si trait-o pe alocuri in aceasta expeditie. Vorba românească (sau rumânească, cm imi place sa-i spun mai nou) este deosebit de frumoasa cand o au*i din gura celor ce-o vorbesc in jurul României, chiar cand este amestecata cu slavisme sau turcisme. Acum cateva ceasuri am au*it "i pak", cuvant pe care-l stiam din Scrisoarea lui Neacsu din Campulung, primul document scris al limbii noastre, dar pe care nu-l au*isem niciodata!

Astazi il sarbatorim pe Sf. Dumitru Izvoratorul de Mir, zi ce marcheaza in calendarul pastoral sfarsitul sezonului, zi in care se inchid cerurile. Sper ca in cateva zile pun si eu capat acestei calatorii, d**a cm vedeti s-a pus deja bruma la altitudinea de 3-400 m. Merg mai mult prin sate si prin livezi, nu gasesc nicaieri o harta de drumetie si nici nu sunt trasee marcate de fapt, dar mersul acesta prin sate imi prilejuieste intalniri emotionante cu vlahii din zona. Sa ne vedem sanatosi!

23/10/2015

Momentul acela cand cauti biroul de informatii turistice si realizezi ca ai dormit chiar pe prispa lui :)). O prispa foarte generoasa de altfel, cm au casele traditionale de aici, cu prize si wi-fi bonus! Dar bonusul ce-mi va face ziua mai frumoasa este vederea asta spre Dunare si spre malul romanesc :)

22/10/2015

Ziua 186, 21 octombrie 2015 - putin d**a ora 17 ajung la punctul de frontiera de la Portile de Fier I unde aflu ca nu pot trece pe jos. Fac autostopul si a treia masina opreste si ma trece dincolo. Erau niste mehedinteni care probabil plecasera la ceva cumparaturi sau poate aveau rude pe malul celalalt. Ii intreb cateva cuvinte uzuale in sarba, sa nu ajung ca mutu' in pamantul stramosilor mei. Ma lasa in localitatea Kladušnica, aproape de Kladovo. Continui pe jos spre Kladovo si pe la ora 19 gasesc niste ruine, cred eu romane si zic sa dorm acolo. Nu erau nici romane, nici curate, asa ca imi intind sacul de dormit sub un copac din apropierea lor, langa un stadion.
Ziua187, 22 octombrie 2015 - ma trezesc pe la 7:20, nu am dormit bine, a fost cam racoare si mi s-a pus si roua pe nas :D. Am zis sa inaugurez noua tara cm se cuvine, cu un bivuac urban, asa ca nu-mi pare rau. Ajung si in centrul orasului, dar nu realizez asta decat d**a ce trec de el, asa ca fac cale intoarsa. Aflu de pe un panou ca fortareata langa care am dormit se numeste Fetislam, adica Victoria islamului si a fost construita in 1524, in timpul lui Mehmet al II-lea. Schimb niste bani, ma opresc la o cafea si o omleta, vorbesc cu ospatarul in engleza, apoi in romaneste. Astazi voi continua spre Podul lui Traian si apoi mai vedem.

19/10/2015

Salamandra alpinista, Muntii Cindrel, pe traseu spre vf. Magura, octombrie 2015

16/10/2015

Castelul Bran/ Bran Castle, Romania

16/10/2015

Sambata trecuta, in cautarea unui loc de dormit, am ajuns la Schitul Paltinis, din statiunea omonima. Citind istoricul micului schit, realizez ca sunt langa mormantul lui Constantin Noica, inca o dovada a ignorantei in care ma scald, nestiind acest lucru dinainte. Stiu ce carte voi citi la finalul expeditiei: "Jurnalul de la Paltinis" de Gabriel Liiceanu. Fie ca ati citit sau nu aceasta carte sau daca sunteti sau nu amatori de opere filosofice, va invit sa cititi articolul din Adevarul despre Noica si Scoala de la Paltinis: http://adevarul.ro/cultura/carti/constantin-noica-gabriel-liiceanu-andrei-plesu-interviu-1_528f2e44c7b855ff56257432/index.html

Între 1977 şi 1981, un Constantin Noica izolat în munte i-a primit, sfătuit şi ajutat pe Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, schimbându-le definitiv modul de a gândi şi destinele ulterioare. Aceasta este povestea acelor ani şi a întâlnirilor de pe tărâmul filozofiei ce au dus la apariţia unei cărţi le…

10/10/2015

Sambata trecuta, pe 3 octombrie, mergeam pe creasta Fagarasului, cautand Refugiul din Fereastra Zmeilor. Portiunea de creasta pe care am traversat-o in acea seara pe intuneric, alaturi de 4 israelieni este una dintre cele mai dificile din toata creasta, mai ales cand nu toti au frontale. Pe doi dintre israelieni i-am gasit cu cortul exact in poteca, neasigurat, intr-un loc despre care aveam sa aflu mai tarziu ca se numeste "La trei pasi de moarte". N-am putut sa-i las acolo, m-am intors d**a ei si la ora 22 eram cu totii in refugiu. A doua zi gaseam cativa psalmi scrisi in interiorul refugiului vechi, dintre care mi-a atras atentia Psalmul 121:
"Imi ridic ochii spre munti...De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul imi vine de la Domnul, Cel ce a facut cerurile si pamantul.
Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste nu va dormita.
Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel.
Domnul este Pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mana ta cea dreapta.
De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
Domnul te va pazi de orice rau, iti va pazi sufletul.
Domnul te va pazi la plecare si la ve**re, de acum si pana-n veac."

10/10/2015

Aici vor fi potretele oamenilor intalniti prin munti
Here you'll find the portrets of the ones who are living or travelling in the Carpathians

08/10/2015

Inainte de a porni din nou la drum - de ieri pana acum am luat o pauza in Sibiu - vreau sa spun cateva cuvinte despre refugiile vechi si placutele puse de diversi expeditionari prin Fagaras si in general prin munti.
1. Sunt o serie de refugii vechi, langa care s-au construit (sau nu) altele noi, ca de ex: Berevoescu, Podu Giurgiului, Fereastra Zmeilor, Caltun, Scara (prima foto). Cred ca materialele pt cele noi au fost aduse cu elicopterul, deci tot atunci puteau fi luate de acolo cele vechi. Cele vechi sunt folosite de "drumeti" ca depozit de gunoaie sau wc-uri, deci nu-si mai indeplinesc rolul initial. Ori le reface cineva, ori le coboara.
2. Din ce in ce mai multi oameni care pleaca in expeditii simt nevoia sa puna o placa cu numele lor sau numele sposorului in locul in care ajung. Unii se limiteaza la abtibilduri, altii vin cu bormasina sa-si lase adanc urmele trecerii lor pe acolo. Pe Mont Blanc si Aconcagua n-am vazut asa ceva! Daca am face toti asa, cm ar arata muntii? Pe varful Moldoveanu sunt tot felul de steaguri si placute ale unor firme. Ok, ai atins un varf, ai facut o fotografie, daca vrei sa afle si ceilalti de marea ta isprava, poti scrie undeva despre asta, dar nu-ti m***a singur o placuta acolo. Asta echivaleaza cu gestul unui sportiv care-si acorda singur o medalie la sfarsitul concursului.
3. Singurele placute pe care le accept pe munte sunt cele puse in memoria unor oameni care si-au dedicat viata muntelui si au murit in locul respectiv.

Voi ce parere aveti?

07/10/2015

[RO/EN] Alen si Ana-Marija sunt din Croatia si calatoresc de aproximativ doua luni in Europa Centrala si de Est. Au ajuns in Romania trecand mai intai prin Polonia si Ucraina, filmand si fotografiind foarte multe parti ale Carpatilor. I-am intalnit sambata, 3 octombrie, langa Lacul Capra, pe seara am baut o bere impreuna, iar duminica am inregistrat un interviu pentru proiectul lor. Ei folosesc si o drona Phantom pentru filmari, calitatea clipurilor realizate fiind foarte buna. Va invit sa-i urmariti pe pagina IntoDworld.

I met Alen and Ana-Marija Saturday, near Lake Capra, in the Fagaras Mountains. They're from Croatia and are traveling in the Central and Eastern Europe with their van, recording the beautiful Carpathian Mountains with their camera and Phantom drone. Here we are in Balea Lac, with the Transfagarasan road in the background. I invite you to follow them on their page, IntoDworld!

07/10/2015

Salutari din Talmaciu, jud. Sibiu! Am terminat cu bine Creasta Fagarasului, am coborat aseara la Man. Turnu Rosu. Simetrie aproape completa: am inceput si am terminat intr-o zi de marti, cu bocancii u*i, cu pungi in picioare, pe ceata! Am intalnit oameni deosebiti in Fagaras, urmariti albumul "Oameni", urc cateva foto imediat, daca-mi permite conexiunea! Va las cu bine! :)

04/10/2015

Ziua 164, marti, 29.09.2015 - cei de la Dianthus au fost draguti si mi-au dat micul dejun gratis, dar n-au fost in stare sa-mi usuce bocancii peste noapte, asa ca i-am bagat picioarele in pungi si apoi in bocanci. Am plecat spre Zarnesti sa-mi refac stocul de mancare si laora15:45 am intrat oficial pe traseul spre Fagaras (porneste din Plaiul Foii). Pe drum m-am intalnit cu niste muncitori forestieri care mi-au spus ca pot dormi in foisorul de la cantonul silvic Rudarita, ceea ce am si facut. Am facut si focul pe seara, ceea ce nu mai facusem de mult timp.
Ziua165, miercuri 30.09.2015 - am plecat de la Rudarita pe un drum forestier de-a lungul paraului Lerescu si apoi am intrat in padure spre Curmatura Lerescului. Am plecat pe un fel de ploaie marunta-burnita, genul ala de umezeala care-ti intra in oase. Cu putin inainte sa urc pe Vf. Lerescu, pe la 1600 m, am vazut zapada depusa pe brazi! Extraordinara imagine, nu ma asteptam, m-am bucurat ca pt ca am stiut caam scapat de ploaie, dar m-am gandit si la ce ma asteapta mai sus. Am trecut apoi printr-un zmeuris inalt cat Ghita Muresan, m-am udat din cap pana-n picioare de parca as fi facut dus, dar eram impermeabilizat destul de bine. Am renuntat la ochelari pt ca s-alasat ceata si cm vizibilitatea era de maxim 30 m, nu avea rost sa in ceata, prin ceata depusa pe lentile. Refugiul de la Comisu era cam murdar, oricum nu voiam sa raman aici, i-am dat in continuare spre Berevoescu. Ref. Berevoescu a avut si zile mai bune, acum este ca o hala rece si inoapitaliera, din paturi a mai ramas doar scheletul metalic, nu mai are ferestre, zic "daca stau aici sau in Siberia, nu e nicio diferenta." Picioarele imi erau putin reci, dar am pornit cu speranta spre Curmatura Bratilei si s-au incalzit imediat. Indicatoarele erau acoperite de zapada ca in mijlocul iernii, de fapt totul in jur spunea ca a venit iarna. Fiind ceata, eram doar eu si Craiasa Zapezii, asa ca ne-am conversat pana la ref. Curmatura Bratilei. Foarte bun refugiu, am innoptat aici, mi-am facut un ceai "Fructele Carpatilor" - din pliculetele pe care le car cu mine din aprilie :)).
Ziua166, joi, 01.10.2015- Noaptea a trecut in pace, dimineata era liniste solemna, soarele urca incet-incet spre orizont si am putut sa admir privelistea ce mi se asternea in fata ochilor, de data asta ajutati de ochelari :D. Am plecat spre vest, in continuare. Am revazut Valea Sambetei, pe unde urcasem in 2009 spre vf. Moldoveanu, cu Moldoveanu, liderul Pathos si alti colegi din scoala de munte. Pe drum m-am intalnit cu primii drumeti, Eran si Lihad, un cuplu israelian cu care am continuat calatoria spre ref. Vistea. Peste ceva timp au*im niste voci afara, Eran a iesit si a inceput sa vorbeasca in ebraica cu alti doi drumeti, tot din Israel, cu care se intalnise inainte in aeroport. Erau Nadav si Artal (baiat si fata). Cred ca va dati seama in jurul caror subiecte am dezbatut cu ei, nu stau sa detaliez aici. Un singur lucru mentionez, au facut ceai, mi-au oferit si mie, am baut o canuta si apoi am refuzat, motivand ca va trebui sa ies afara de prea multe ori in timpul noptii. Am refuzat de vreo doua ori si apoi Eran zice: "da' stii cane jignesti daca nu bei ceai cu noi, nu?". Atunci mi-am dat seama de gafa facuta si nu i-am mai refuzat de atunci inainte.
Ziua167, vineri 02.10.2015 - Nadav si Artal au plecat inainte, eu am plecat pe la 10 cu Eran si Lihad. Am lasat bagajele pe Vistea Mare si am mers apoi pe Moldoveanu. In scurt timp a mai aparut un clujean, Mihai, impreuna cu un venezuelean, Jesus. Foarte rapizi ambii si buni muntomani. Am mancat impreuna cu ei, ne-am facut poze, cred ca am stat mai mult de o ora pe Moldoveanu + Vistea. Ultimii doi i-au dat tare la vale, spunand ca vor sa ajunga la Podragu. Noi am mers batraneste, admirand peisajul extraordinar si discutand despre Orientul Mijlociu, Romania, islam, traditii, modernism, oportunitati de munca in Israel si alte subiecte "usoare". Pe drum ne-am intalnit cu o elvetianca care nu avea apa suficienta, Eran i-a dat 1 litru de apa. Ne-a prins noaptea pe lanturile din Fereastra Zmeilor, Eran fiind cam panicat ca nu mai ajungeam o data la ref. Fereastra Zmeilor. Ideea e ca la au moment dat am vazut un cort in poteca de pe creasta asta, ghiciti cine era acolo, exact, Nadav si Artal. Cortul nu era asigurat deloc, le-am spus sa vina cu noi, n-au vrut. Ne-am intors d**a ei d**a ce-am gasit intrarea in traseul de triunghi galben, eu incepusem sa fiu si ingrijorat si nervos, pur si simplu nu puteam sa-i las acolo, era prea periculos si ei nu stiau la ce pericole se expun. I-am convins, am coborat impreuna spre refugiu, am ajuns acolo laora22. Ne-au asteptat afara, cu frontalele aprinse, Mihai si inca un baiat.
Ziua 168, sambata, 03.10.2015 - am plecat din refugiu spre Balea Lac. Traseul s-a aglomerat considerabil. D**a multe pauze si nimic notabil, am ajuns la Balea Lac d**a-masa, mi-am luat la revedere de la noii prieteni si am ramas sa dorm la cabana, pt a face dus, a-mi spala hainele si a scrie randurile aceastea.

04/10/2015

In amintirea celei ce a fost Lucretia Ciobanu, una din cantaretele mele preferate de mu*ica populara, va rog sa ascultati cu atentie aceasta melodie. Este una din melodiile pe care le fredonez cel mai des pe cararile de munte, dar recunosc ca nu varianta aceasta, ci aceea a Junilor de la Sibiu, pt ca are versurile mai usor de retinut. Poate la un moment dat voi reusi sa invat si aceste versuri. Daca si voi aveti melodii preferate ale ei, va rog sa le postati in comentarii, sa ne amintim de aceasta artista deosebita! Dumnezeu s-o odihneasca cu dreptii!

Lucretia Ciobanu - Bate vantu-n curmatura

29/09/2015

Duminica 27 sept: Am plecat pe ploaie din Zarnesti, d**a ce mi-am luat la revedere de la mama si de la dl Spiru. Am urcat pe banda galbena spre cab. Curmatura, apoi pe triunghi albastru spre Ref. Lehman (vf. Ascutit 2150 m), unde am petrecut noaptea. "Petrecut" e un fel de-a spune, n-am dormit bine din cauza ploii pe care am au*it-o toata noaptea, pe la miezu noptii s-a deschis si usa - era legata cu o sfoara, am fixat-omai bine apoi.
Luni 28 sept: am plecat pe ceata, pe la ora 9, d**a putin timp a inceput ploaia. La ora12 eram pe vf. La Om, apoi am coborat pe Lanturi, cu gandul sa innoptez la Ref. Spirlea. Nu am cuvinte sa descriu coborarea pe ploaie (ceata n-o mai punem la socoteala, nu m-a incurcat) pe acest traseu. Daca era in Polonia, probabil traseul asta ar fi fost doar cu un singur sens, in sus. S-au spus multe rugaciuni in timpul coborararii asteia. La un moment dat (cred ca pe la al 4lea lant, cm cobori), am aruncat rucsacul de la vreo 8 m cred, nu de nervi, ci pentru ca bratele imi obosisera si alunecam pe cablu. Am pierdut doar o sticla de plastic, in rest rucsacul a ramas intreg, la fel si continutul! Planul de a dormi la ref. Spirlea a picat pt ca mi-a intrat apa in bocanci (nu va cumparati Asolo!), asa ca acum sunt la Cab. Dianthus. Doua vorbe sa mai spun despre Cabana Plaiul Foii, de ce se mai numeste "cabana" daca o camera costa 140 de lei?

29/09/2015

Sambata, la Ravasitul oilor de la Bran: mama mea, Marilena si Charley Ottley, prezentatorul Wild Carpathia.
Saturday, on a local festival in Bran: my mother, Marilena and Charley Ottley from the Wild Carpathia series. :)

26/09/2015

Fereastra unei locomotive cu abur din Covasna

23/09/2015

Ieri a fost ziua domnului Geza, din Zagon, jud. Covasna, a implinit 75 de ani. Vazandu-ma pe drum, m-a invitat la el in curte si am stat la povesti despre munti si despre viata in comunism. A lucrat ca sudor si in anii '80 a fost obligat sa lucreze la Casa Poporului, i-au dat lacrimile cand si-a adus aminte de conditiile inumane de lucru si de cati colegi au murit in accidente de munca sau au disparut fara urma... Dintre munti, Piatra Craiului este masivul lui preferat :)

23/09/2015

Cabana Julius Römer este cea mai veche cabana functionala din România, fiind construita in 1883. La inceput a purtat numele Schuler, numele german al Postavarului. Acest munte se numea asa pentru ca elevii de liceu din Brasov faceau excursii organizate pe munte inca din Evul Mediu. Si eu care credeam ca in comparatie cu polonezii si francezii stam prost in ceea ce priveste inceputurile drumetiei si ale alpinismului, dar se pare ca nu e asa. Revenind, cabana a fost construita de membrii Siebenburgische Karpaten Verein - Societatea Carpatina Ardeleana, sectiunea Brasov, care de altfel o si opereaza in acest moment, fiind singura cabana retrocedata SKV d**a Revolutie. In timpul comunismului a fost cunoscuta sub numele de Postavaru si a gazduit numeroase tabere de ski. Sunt multe de spus despre istoria ei si despre istoria clubului SKV, pe masura ce aflu lucruri noi si demne de mentionat, le veti afla de aici. Eu ma aflu aici la invitatia domnului Marcel Sofariu, director executiv SKV, caruia ii multumesc si pe aceasta cale pentru gazduire.