Outdoor cu Tudor

Home
Outdoor cu Tudor

Povestea Outdoor cu Tudor a inceput undeva in vara anului 1988 odata cu primele incursiuni in pesterile si muntii din Romania.

Outdoor & Canyoning Adventure Programs in Romania & Greece
Alpine Ski Certified Monitor
Corporate Team buildings
Caving, Rescue Caving & Diving Instructor
Canyoning Guide
Industrial Rescue, Work at height Instructor
Motivational speaker De atunci, fara intrerupere, aceasta pasiune a crescut organic, cu fiecare expeditie in locuri virgine precum pesteri din Laos si Vietnam, cu fiecare explorare in

pesteri din Romania si din alte tari, cu fiecare tura de cave diving, de canyoning, de urcat de munte. Iubim muntii, apele, aventura, explorarea naturii si a naturii noastre interioare. Suntem traineri pasionati si calificati. Ce facem mai exact la Outdoor cu Tudor?

- Programe de canyoning in Romania si Grecia, nivel incepator, mediu si avansat
- programe de team building indoor si outdoor pentru corporatii
- Ture ghidate pe munte, in pesteri si canioane din Romania si Grecia
- Discover scuba diving
- Sesiuni 1 la 1, sau in grup pentru cei care vor sa invete sa schieze
- colaborari pe proiecte internationale de light design pentru pesteri turistice
- training-uri de salvare in mediu industrial
- training-uri de lucru la inaltime
- discursuri motivationale pornind de la experientele on the edge in expeditiile speologice din Papua Noua Guinee, Laos, Vietnam, Franta, China, Spania, Turcia, Ucraina, Grecia, Serbia. Cine suntem?

Marin - https://www.linkedin.com/in/tudor-marin-outdoorcutudor/

Boeru - https://www.linkedin.com/in/oanaboeru/

19/12/2024

Salutare tuturor!
V-am pregatit o noua relatare a explorarii zonelor alpine din cantonul Valais. De data aceasta am ales un traseu in zona Chalais-Vercorin-Crete du Midi-La Brinta-Roc d’Orzival.
Impreuna cu doi colegi de la Cave Lighting ne hotaram sa petrecem ziua de duminica 10 Noiembrie pe munte (parca nu o petrecusem si pe cea de sambata tot acolo 😊).
Zis-si-facut! La ora 8:00 ne intalnim la telecabina din satul Chalais, o instalatie pe cablu veche – pare cel putin din anii 70’-80’. Aceasta mica telecabina este foarte interesanta, nu are insotitor, iar oamenii se ingesuie in ea pana cand nu mai au loc. Unii peste altii, cu rucsaci, schiuri, parapante sau uneori chiar cu bicicleta. Inchidem chiar noi usa cu greu si plecam. Toata lumea rade si se distreaza in aceasta inghesuiala vesela la prima ora a diminetii. Multi pare ca se cunosc intre ei d**a cm vorbesc.
Odata ajunsi in satul Vercorin (altitudine 1320m) cautam gondola pe care vrem sa o luam pana la Crete du Midi (2336m) locul din care incepe tura noastra. Distanta nu este scurta si marcajele lipsesc! Numai in clapari sa nu fi acum! Satul Vercorin are 3200 de locuitori dar poate gazdui ... 4500 de turisti! Case, pensiuni si cateva hoteluri foarte frumoase, aranjate si ingrijite dar marea majoritate inchise caci nu suntem in sezon.
Al doilea cablu este modern, rapid, de tip telegondola. Operatorii sunt zambitori si asteapta zapada care nu prea se anunta!
Ajunsi la Crete du Midi incepem urcarea catre Mont Major. La inceput in panta lejera apoi panta se tot inclina pana cand ajungem undeva la cota 2600m d**a aproximativ o ora. Aerul rece al diminetii aproape ne taie rasuflarea. Privelistea, odata ajunsi la Mont Major este impresionanta. De jur imprejurul nostru sunt numai munti. Avem o vedere completa asupra vai Rhonului (sectorul elvetian) si asupra lantului Alpilor din tot cantonul Valais.
D**a un popas binemeritat colegii mei se intorc iar eu continui excursia cu o urcare scurta si abrupta catre La Brinta (2660m). Ultima portiune este echipata cu lanturi, care ajuta turistii mai ales in portiunile cele mai dificile.
Continuarea traseului catre Roc d’Orzival prezinta inca cateva traversari expuse, poteca are doar 25-30cm, pe partea dreapta este versantul echipat cu lant, pe partea stanga prapastia care se casca sub mine cu un gol de peste 1000m de metri adancime! Parcurg cu atentie si concentrare aceasta parte mai tehnica a traseului.
Traseul urmeaza apoi linia de creasta principala catre Roc d’Orzival, alternand urcarile si coborarile. D**a La Brinta, numarul turistilor scade considerabil. Poate si din cauza portiunilor mai tehnice, expuse si echipate cu cabluri. Inainte de a ajunge la cota 2800m, chiar din creasta principala, intalnesc aproximativ 10 parapantisti pregatiti sa isi ia zborul catre valea Rhonului. Ii intreb despre conditiile de zbor si imi spun ca nu sunt extraordinare din cauza aerului rece de dimineata!
Continui urcarea sustinuta catre cel mai inalt varf din creasta Roc d’Orzival si sunt depasit doar de un cuplu de doi alergatori montani cu care ma reintalnesc mai sus. Punctul cel mai inalt este situat la aproximativ 2860m.
Ajuns pe varf nu stiu ce sa fac mai intai: sa mai adaug un strat de protectie (in traducere inca o jacheta) sau sa admir panorama alpina de 360 de grade care ma inconjoara. Cele mai inalte varfuri care se vad catre sud sunt: Matterhorn sau Cervinia (cum il denumesc italienii) 4478m, Dent Blanche 4357m, Weisshorn 4506m si Dent d’Herens 4174m.
Cum timpul este prea scurt ca sa continui excursia pana pe Becs de Bosson 3149m, decid sa ma intorc catre Crete du Midi. Zilele de noiembrie sunt mai scurte asa ca daca va decideti sa plecati in excursii mai lungi pe munte este intelept sa plecati cat mai de dimineata. De asemenea o lanterna frontala este important sa avem tot timpul in rucsac!
Intoarcerea imi permite sa admir mai mult peisajul pana ajung in partea tehnica a traseului unde privirea este atenta in jos la fiecare pas pe care il fac! Poteca este bine marcata si este alergabila aproape in intregime, bineinteles cu precautiile de rigoare! Betele telescopice sunt aliatul de nadejde pentru portiunile de creasta cu prapastie pe ambele parti si mai ales in coborarea de la Mont Major pana la Crete du Midi. In zonele cu lanturi recomand strangerea betelor pentru a avea ambele maini libere. Profit de timpul scurt pana la inchiderea instalatiei de cablu si admir zeci de parapantisti si de copii care fac downhill (coborare) cu bicicletele de MTB chiar de langa statia de gondola de la Crete du Midi.
In final a iesit o excursie de 9h cu 1000m diferenta de nivel (1000m urcati si 1000m coborati) in aproximativ 6h si 30 de minute de mers, timp in care am admirat continuu minunatul peisaj alpin al cantonului Valais!

28/11/2024

Salutare tuturor!
Ce am mai facut la Outdoor cu Tudor in ultima vreme in care nu am mai postat?
Activitati outdoor pe munte sau in pesteri, filmare de reclame cat si interventii specializate prin scufundare in mediul industrial. Le vom prezenta pe toate in saptamanile urmatoare.
In ultimele 3 saptamani am inceput un nou proiect de light design intr-o pestera turistica din Elvetia. Si cm nu putem prezenta imagini pana la finzalizarea proiectului si inaugurare, vom incepe azi o serie de postari despre zona in care suntem acum.
Cantonul Valais este al treilea ca suprafata, fiind situat in zona de sud-est a Elvetiei. Este o destinație turistică importantă, renumită pentru numeroasele sale stațiuni alpine, precum Crans-Montana, Verbier și Zermatt, și pentru munții săi, Matterhorn devenind o emblemă a cantonului.
Cateva dintre superlativele cantonului Valais:
- 46 de vârfuri ale Alpilor peste 4.000 de metri deasupra nivelului mării sunt situate aici, inclusiv Matterhorn (4471m) și Dufour (4634m)-cel mai înalt vârf din Elveția.
- Lac des Dix și Lac d'Émosson sunt cele mai mari două lacuri de acumulare din Elveția. Lacul des Dix are o suprafață de 3,65 km2 și o adâncime maximă de 227 de metri pentru un total de 400 de milioane de m3 de apă. Este situat la o altitudine de 2.365 de metri.
- Cantonul are cel mai mare și cel mai lung ghețar din Europa: ghețarul Aletsch care a fost recunoscut ca sit al patrimoniului mondial UNESCO. Măsoară aproximativ 24 km lungime, iar grosimea gheții ajunge pe alocuri la 900 m.
- Printre superlativele cantonului Valais se afla si cel mai mare lac subteran deschis vizitelor turistice: Le Lac Soutterain de Saint Leonard, in care noi chiar lucram in aceasta perioada. D**a cm am zis, mai tarziu imagini din aceasta pestera extraordinara.
In primul week-end am hotarat sa incepem explorarea zonei montane inconjuratoare. Am ales valea Herens fiind una din principalele vai ale cantonului Valais. Ea porneste de sub varful Dent Blanche 4357m si serpuieste pana la intalnirea cu fluviul Rhone la sudul orasului Sion.
In zona Arolla, situata in zona superioara a vaii Herens, unul dintre cele mai populare trasee este cel care porneste din La Gouille si urca catre Lac Bleu. Poteca urca din sosea in panta lejera sau medie printr-o padure pitoreasca de conifere. Plecam de la 1800m altitudine in aerul rece de dimineata si d**a 300m diferenta de nivel si aprox 50min. de urcare in ritm lejer ajungem la Lac Bleu. Sambata dimineata poteca este plina de oameni majoritatea echipati corect dpdv al regulilor montane: bocanci, haine multistrat, bete telescopice, ochelari de soare, rucsac etc.
Lacul Albastru (in traducere din Lac Bleu) este un lac natural ce atrage iubitorii de drumetie prin puritatea si claritatea apei sale care izvoraste de la peste 3000m. In zona este si un mic sat turistic cu cateva case traditionale din lemn, renovate, in care se pot servi gustari sau diverse bauturi.
Cum vremea este buna: soare, senin si fara vant, usor frigut dar placut, mergem mai departe caci parca a fost cam scurta excursia si de-abia ne-am incalzit! Oportunitatea acestui noiembrie cu vreme frumoasa nu merita scapata! Poteca continua in urcare sustinuta catre Cabana Aiguilles Rouges care se afla la altitudinea de 2815m. Zona alpina prin care traverseaza poteca ne arata peisaje minunate cu vedere catre varfuri de peste 3000m si 4000m altitudine. Deja ghetarii permanenti incep sa se vada iar aerul devine mai rarefiat. Sosirea la cabana este spectaculoasa mai ales datorita peisajului. Diferenta de temperatura si mai ales de vant (deci implicit si de temperatura resimtita) nu permite un popas prea lung in jurul cabanei. Imbracamintea multistrat este cea buna solutie aici asa ca mai adaugam o geaca rezistenta la vant pentru a avea confort si a ne menaja energia.
Coborarea este sustinuta, parca mai grea decat urcare mai ales pentru picioare dar betele telescopice sunt un aliat de nadejde si alegerea inteleapta pentru astfel de trasee. Parea mai scurt la urcare decat la coborare! Poate conecntrarea la efort nu ne-a mai lasat sa fim atenti si la timp!
Intre lac si cabana intalnim mai putin turisti decat din La Gouille pana la Lac Bleu probabil si din cauza efortului mai sustinut. Marcajul traseului este perfect, discret dar totusi foarte clar – aproape imposibil sa te ratacesti. Poteca este pe alocuri lata si se preteaza pentru alergare montana si chiar MTB.
Per total a iesit o excursie de 5h, in care am parcurs un traseu foarte frumos, fara dificultati tehnice si in care am vazut peisaje foarte frumoase. Ne-a impresionat numarul mare de oameni pe poteci, de toate varstele, toti cu zambetul pe buza, vorbind o limba franceza superrrba!

29/08/2024

Teoria ne omoara, la practica devenim mai activi😄
Canyoning-ul nu e usor😉

26/08/2024

Hello again!🤗

Saptamana trecuta am vorbit despre folosirea castii in canyoning. Cumva universul ne-a aratat ca am ales bine acest subiect😆.

De ce? Pentru ca am facut o tura pe Valea Alba, si am avut nevoie de casti aproape pe tot traseul. Povestea turei o gasiti mai jos:

Am ales Valea Alba pentru ca este un traseu provocator, un traseu nemarcat, considerat un traseu de initiere pentru cei care doresc sa inceapa alpinismul (este cotat 1A in cartea lui Walter Kargel, Drumuri spre Culmi, 1988).
Acest traseu prezinta diverse riscuri de cadere, blocare, ratacire. Nu este recomandat incepatorilor si persoanelor fara o conditie fizica medie si este bine sa fie parcurs cu cineva care il cunoaste cu toate detaliile lui.
Am fost echipa de 4, toti oameni cu pregatire montana sau sportiva profesionista si cu dorinta de a petrece o zi minunata pe coclauri.

🌲Pentru a intra pe Valea Alba urmam din centrul orasului Busteni drumul care ne duce catre Caminul Alpin si apoi poteca catre Poiana Costilei. La un moment dat, d**a aproximativ 1h si 10 minute de la plecare, o luam la stanga pe o poteca nemarcata si d**a cateva traversari si un urcus sustinut ajungem in aproximativ 30 de minute in Valea Alba, in locul numit „La Verdeata”.
Din acest loc perspectiva asupra peretelui Vai Albe si catre Caraiman este impresionanta. Zona de alpinism si escalada – Costila-Valea Alba este unul din sanctuarele acestui sport, in Romania. Fata nordica a Caraimanului in care distingem Albisoarele (vaile abrupte care coboara dinspre Platou-Crucea Eroilor) completeaza peisajul ce iti taie rasuflarea.
🌲Valea Alba, asa cm arata ea acum, este mult schimbata fata de Valea Alba pe care am fost pentru prima data, acum aproape 30 de ani. Ghetarul „permanent” care persista mult in timpul verii, acum nu mai exista deloc. Partea inferioara a vaii pana la saritoarea Carnului este macinata, modificata si plina de bolovani si pietre, probabil in urma avalanselor si a prabusirilor de pietre din ambii versanti. Poteca, daca o putem numi asa, serpuieste pe vale in sus, iar abilitatea si experienta celui care ghideaza sunt esentiale pentru ca te pot duce pe cel mai simplu si mai economic traseu. Altfel, exista multiple variante care ajung sus, doar cu mult mai mult efort sau cu expunere la riscul de cadere.
🌲In tot acest sector, al partii inferioare a Vaii Albe, trebuie sa fim mereu atenti la desprinderile de pietre, atat la cele care pot veni de sus (alte grupuri sau din versant), cat si la ce pietre dislocam noi prin pasire.
Din aceste considerente am decis sa folosim casti pe tot parcursul vai Albe. Si a fost o decizie buna!
Am avut si bete telescopice pe traseu. Sunt utile si le recomandam pentru echilibru si pentru transferarea unei parti din efort de pe genunchi catre brate.
Atentie la incaltarile de alergare montana tip pantof! Ele sunt confortabile, au amortizare dar, pentru ca sunt mai largi, nu permit folosirea in siguranta a diverselor prize de picior, in portiunile de catarare sau in traversari. Aici recomandam bocanci montani/ghete cu talpa de cauciuc aderenta si care sunt foarte bine ajustati pe picior, pentru a folosi diverse prize, mai ales cele de mici dimensiuni.
🌲Ajungem la Saritoarea Carnului. Este echipata cu cabluri care ne permit sa depasim o zona dificila, cu mai putin efort, dar cu multa atentie. Urmeaza si alte saritori si inca o saritoare mai mare care se poate ocoli pe stanga. Urcusul este sustinut si necesita concentrare la fiecare pasaj de catarare. Stanca este aderenta, insa trebuie sa fim atenti daca este uda, sau ploua.
🌲D**a 4h si 20 de minute ajungem la intersectia cu Brâna Vaii Albe si continuam pe acest traseu nemarcat catre Caraiman. Incepe sa ploua, ceea ce face parcurgerea si mai dificila, asa ca folosim betele telescopice din nou, pentru echilibru si inaintare.
🌲Ajungem cu bine la Crucea Eroilor de la Caraiman. De aici incepe partea de coborare, pe Brâna Caraimanului. Ploua in continuare si acest traseu, relativ scurt si care pare foarte accesibil, a devenit alunecos, pe toate partile cu pamant si pe portiunile cu stanca inclinata la aproximativ 45 de grade. Pentru aceste situatii si nu numai recomandam insistent sa folositi bocanci de munte, cu talpa aderenta si bine ajustati pe piciorul vostru.
Din pacate, in toate turele pe munte, am vazut prea multi oameni cu „adidasi de sala” (adica cu talpa din spuma EVA, fara cauciuc si fara profil pe talpa), parcurgand in ambele sensuri acest traseu. Un turist chiar m-a intrebat daca poate sa urce la cruce cu adidasii din picioare, iar raspunsul a fost NU. El a insistat, spunand ca sunt cabluri pe traseu. Da, sunt cabluri doar pe 5% din traseu. In rest nu sunt, iar pericolul de cadere este foarte mare. Raspunsul a fost si a doua oara tot NU. Insa omul ales sa continue. Acum 2 ani, pe acelasi traseu, la cateva minute d**a ce am trecut noi in urcare, o fata a cazut in gol. Purta adidasi....
🌲Aceasta Brâna a Caraimanului este un exemplu tipic de traseu cu pasaje simple dpdv tehnic dar in acelasi timp foarte periculos – orice pas gresit poate avea consecinte tragice.
🌲Ajungem cu bine si la Cabana Caraiman, reintrodusa de curand in circuitul turistic. Facem o pauza binemeritata, mancam, admiram peisajul si continuam coborarea pe Valea Jepii Mici. Am ramas cu castile pe cap, stiind traseul si expunerea la caderea de pietre. Coborarea, ca de fiecare data, nu a fost deloc usoara, stanca uda si poteca alunecoasa sporind adrenalina. In zona superioara poteca serpuieste in curbe in ac de par, echipate cu lanturi si cu cabluri. Intr-una din aceste curbe, de la un grup care era deasupra noastra, s-a desprins o piatra care a trecut de colegii mei si m-a lovit direct in cap! Casca si-a facut treaba si de data asta!
Ce avem de retinut de aici?
📣sa avem mereu echipament potrivit traseului pe care il parcurgem
📣daca suntem dedesubt sa fim atenti tot timpul la cei de deasupra si sa pastram o distanta de siguranta.
📣daca suntem in grupul de sus sa fim atenti la fiecare pas sa nu dislocam pietre iar, daca totusi se intampla, sa strigam „Piatra!” pentru a-i anunta pe cei care se afla sub noi.

🌲Ajungem in Busteni d**a o coborare sustinuta de 2h si 20 minute. Suntem obositi, dar fericiti!💪🥳

Au fost in total aproape 9 ore de traseu montan. Am avut si soare si ploaie, si zapuseala d**a ploaie. Am avut echipa buna si omogena. Si am parcurs un traseu spectaculos si aventuros, cu mare dor de munte si cu multa bucurie!🤩🤩🤩

Va lasam mai jos cateva poze si track-ul turei!
Enjoy!🤗🤗🤗

14/08/2024

Hello! 😊

Am scris saptamana trecuta despre echipamentul individual in turele de canyoning. Va povesteam ca fiecare participant duce in spate “o banana”, si am si detaliat ce intra in banana/sac de canyoning.
Puteti citi postarea anterioara, aveti link mai jos:
https://www.facebook.com/outdoorcutudor/posts/1002721208525334

🌊Astazi intram in sac si scoatem casca!😝
Ea este principalul echipament de protectie impotriva accidentelor. Ea protejeaza capul (denumit si “calculatorul central” 😊😊😊), cea mai importanta parte a corpului nostru.

🌊Ce rol are casca?
⛑Protejeaza capul de caderi de pietre sau alte obiecte contondente si in acelasi timp ne protejeaza in cazul unei alunecari, al unui balans in coarda sau al unei caderi.

🌊Din ce este realizata?
⛑Casca poate fi realizată din plastic, fibre compozite si/sau polistiren (mai nou).

🌊Cum este o casca de canyoning?
⛑cat mai usoara si mai confortabila, conform normelor U.I.A.A. și CE-EN 12492
⛑cu orificii pentru aerisire/evacuare a apei
⛑de culoare cat mai vizibila in cascade (galben, roșu, portocaliu, turcoaz, verde sau combinatii)

🌊Cand este casca 100% eficienta?
⛑Atunci cand este reglata si inchisa corect si mai ales atunci cand nu este data jos din cap! 😊😊😊

🌊Conteaza aspectul estetic?
⛑Bineinteles! Cu cat este mai frumos colorata cu atat ies pozele mai bine!😝

FAQ🪘🪘🪘🪘🪘🪘

I: Dam casca jos din cap cand sarim?
R: Nuuuu
I: Purtam casca sub o cascada cu debit mare?
R: Daaaa
I: Purtam casca la marsul de apropiere sau de intoarcere catre si de la canion?
R: In functie de complexitatea/periculozitatea traseului/potecii recomandam purtarea castii
I: Daca ne punem cagula in cap mai este nevoie de casca?
R: Bineinteles. Cagula are doar rol de protectie termica.

Suntem aici daca aveti si alte intrebari pentru noi, sau aveti nevoie si de alte detalii legate de echipament.
Mai jos va lasam cateva poze cu castile de canyoning. Enjoy!
🤗🤗🤗

07/08/2024

Hello again!😀

💦Am povestit pana acum despre turele de canyoning facute anul asta si despre durata si dificultatea canioanelor parcurse.

💦Astazi vorbim despre echipamentul individual. Adica ce cara fiecare participant in spate, de la plecare pana la sosire.
💦Ca v-am tot zis ca e un sport in care este nevoie de conditie fizica si anduranta, nu?😉 Acum va spunem ca e nevoie si de un spate zdravan care sa duca banana plina cu echipamentul individual! 😃

💦Banana este sacul de canyoning. Termenul de banana este de pe vremea cand acesti saci erau folositi doar in speologie, in anii 70-80, si erau toti de culoare galbena😊

💦Un sac poate sa aiba intre 4 si 8 kilograme. Ce contine?
🔸️Costumul de neopren
🔸️ Sosetele de neopren
🔸️Manusi pentru cei cu palme sensibile
🔸️Hamul cu tot echipamentul de verticala
🔸️Coarda speciala pentru canyoning (ea face parte din echipamentul colectiv dar cineva trebuie sa o care)J
🔸️Casca de protectie
🔸️ Haine de schimb, telefon, chei si mancarea puse in sac etans, fisa/schita de echipare a canionului
🔸️Minim 2 litri de apa

💦Poate parea usor insa gandeste-te ca il cari aproape 6-8 ore in spate.😉
💦Il cari 2-3 ore prin soare in marsul de apropiere.
💦Il cari in spate si prin canion la parcursul orizontal sau la diverse obstacole pe care le cataram sau le descataram.
💦Pe verticala, atunci cand coboram in coarda, in functie de debitul cascadei, greutatea sacului si lacul de la baza cascadei, sacul poate fi aruncat sau purtat in spate sau agatat la centura cu o carabiniera.
💦Daca debitul este periculos pentru a cobori in coarda cu sacul agatat de noi, el poate fi trimis pe o coarda, agatat cu o carabiniera, in stilul teleferic. Astfel, sacul este recuperat de un coechipier, care deja a coborat respectiva verticala, si nu riscam sa fie luat de curent. 💦Si il mai cari si la intoarcere minim o ora si nu uita ca ai corzile si neoprenele ude, deci se mai adauga 1-2 kilograme la greutatea totala💪💪💪

🗨🗨🗨Poate cel mai important lucru pentru un sac de canyoning este ca el sa pluteasca in apa indiferent de incarcatura lui!👌👌👌

Siiii.....partea buna este ca iti poti alege culoarea😄😄😄

Enjoy the photos!🤗

31/07/2024

Hello!😊

🌊V-am povestit saptamana trecuta despre prima tura in canionul Fonias, the killer canyon!💪
A fost o tura cu o echipa mixta din punct de vedere experienta si conditie fizica. De la parcare pana inapoi la terasa am facut aproape 8 ore si jumatate, cu mars de apropierere, coborare in cascade, sarituri, pauze si marsul de intoarcere.

🌊In a doua tura am avut doar 2 participanti antrenati, cu experienta in alpinism si escalada si am terminat in 6 ore.
Cei care au experienta in activitati montane se adapteaza mult mai repede si mai usor la cerintele parcurgerii unui canion de nivel mediu. Stiu sa mearga corect pe munte, cunosc echipamentul de verticala, asimileaza usor tehnicile de coborare in canion, inteleg si respecta mai usor regulile de siguranta si, bineinteles, au mai multa anduranta.
🌊Ce este interesant si este de retinut pentru toti cei care doresc sa faca canyoning este ca, desi pot sa fie pauze in viata sportiva a fiecaruia, corpul pastreaza o memorie a activitatilor invatate si practicate indelung, si la prima reintalnire cu activitatea respectiva, corpul isi aduce imediat aminte ce are de facut si cm sa faca. Si asta este valabil pentru orice sport practicat indelung.

🌊Intr-o tura de canyoning conteaza intotdeauna si numarul de persoane si cu cat sunt mai putini si mai experimentati cu atat tura se face mai usor. Noi facem de obicei ture cu echipe de maxim 5 persoane pentru a asigura o durata rezonabila pentru toti participantii si a a oferi tuturor siguranta maxima si o experienta completa, fara graba si fara riscuri.

🌊Supriza cea mai mare pentru cei 2 participanti a fost contactul direct cu apa. Le-au placut la nebunie sariturile in marmite. Drept urmare au sarit de la 2 metri, de la 5 metri si de la 7 metri de cateva ori. Toboganele au avut si ele, ca de fiecare data, efectul scontat.🥳🥳🥳

Am incheiat tura, bineinteles, cu “o bere” Fonias, foarte rece, servita in pahare tinute la gheata, brumate, la terasa cu acelasi nume😊. Am mancat baby calamar, sardine proaspete la gratar si am stat la povesti pana la apus de soare. 🍻🍻🍻

Concluzia e aceeasi: ne place si mai vrem si data viitoare!😍

Mai jos aveti pozele.
Tineti aproape ca revenim si cu filme din toate turele de anul acesta.

Enjoy!🙂

24/07/2024

Hello again, dragi iubitori de aventura!🤗

V-am povestit saptamana trecuta despre tura in canionul Karagiannaki. Va spuneam ca este un canion de initiere - first date level - adica o prima intalnire cu ce inseamna un canion pe insula.

Astazi va povestim tura in canionul Fonias. Face parte tot din programul "First Date Level" dar are un grad de dificultate si complexitate mai ridicat decat Karagiannaki.

Am fost o echipa de 5 oameni, cu tot cu monitor (Tudor Marin). Nivelul participantilor a fost diferit: o persoana facuse deja programul complet cu 2 ani in urma, 2 persoane tocmai facusera Karagiannaki si am avut si o persoana care nu a mai facut niciodata o tura de canyoning, dar era pregatita dpdv fizic si mental.
🌊Fonias inseamna in greaca ucigas. Numele se pare ca ii vine de la tot ce omoara in calea lui cand se umfla apele si coboara vijelios spre mare.
🌊Este cel mai important rau din Samothraki, avand si cea mai lunga vale din partea de nord a insulei. Isi are izvoarele sub creasta principala a muntelui Saos. 🌊Parcursul de canion incepe la o altitudine de 650 de metri si se termina la 140 m altitudine, avand o diferenta de nivel de 510 m.

🌊In tura pe Fonias cu echipa de incepatori parcurgem numai jumatatea inferioara a canionului, care este mai usoara.
🌊Ca si la Karagiannaki, tura are 3 parti:
〽️ un mars de apropiere de aproximativ 2 ore (in functie de cate opriri facem si de ritmul de mers al echipei). Traseul are o portiune mai usoara pana la prima cascada (pentru canionisti e ultima cascada ca venim de sus in jos) si ne putem bucura de prezenta platanilor seculari si a libelulelor albastre. Apoi incepe o urcare mai abrupta pe langa ultima cascada, cea care se vede pe sticla de bere Fonias. In aceasta portiune trecem pe langa niste copaci cu trunchiul alb si foarte neted si catifelat. Se numesc arbori de capsuni si stim ca toamna se culeg fructele din care localnicii fac lichiorul de koumari. La finalul traseului ne intalnim din nou cu raul si ne oprim la cea mai spectaculoasa cascada a vaii, cascada Kleidosi. Are 35 de metri inaltime. Tot debitul raului este ghidat printr-un jgheab foarte ingust in partea superioara a cascadei si apoi apa pare ca se arunca in gol. Acest aspect unic creeaza spectacolul acestei cascade.
〽️ Ajungem la locul de echipare de unde incepe partea de canyoning propriu-zis. Avem 11 verticale pe care le coboram in coarda, plus cateva salturi de 2 pana la 15 metri si 2-3 tobogane. Verticalele au intre 5 si 30 de metri, cu debit de apa consistent si numai bun pentru putina adrenalina. Specificul canionului Fonias este concentrarea cascadelor pe o distanta relativ scurta. Verticalele contin toate tipurile de dificultati intalnite intr-un canion de nivel mediu: diferite pozitii de intrare in rapel (mai usoare sau mai dificile), mana curenta de acces, pasaje “aeriene” (fara sprijin la picioare), coborare cu debitul direct in cap, traversarea unui curent, jgheaburi inguste, roci alunecoase orientate in diverse planuri ce ne solicita atentia si indemanarea.
〽️ La ultima cascada, cea de pe sticla de bere, ne intalnim cu foarte multi turisti si localnici care se balacesc in marmita si se bucura de munte si de racoare. D**a ce terminam coborarea prin cascada, dam neoprenele jos si facem si noi o baie in apa rece de 18-19 grade.😋
〽️ Tura se incheie cu marsul de intoarcere la locul de plecare si dureaza aproximativ 50 de minute.
Inchidem tura apoteotic cu o bere rece Fonias la terasa cu acelasi nume😊🍻🍻🍻

A fost mai greu pentru unii, mai usor pentru altii, insa obositor pentru toti din cauza caldurii, pentru ca mare parte din traseul de urcare se face prin soare.
Dar in mod cert ne-am distrat, am sarit, am alunecat, ne-am balacit si am trait momente intense care, din nou, ne-au conectat cu fricile noastre dar si cu curajul din noi.💪💪💪

Concluzia participantilor? Ne place si mai vrem si la anul!😍

Saptamana viitoare revenim cu povestea din a doua tura pe Fonias.
Pana atunci sa aveti zile frumoase si racoroase!

Mai jos aveti pozele. Enjoy!😘🤗

17/07/2024

Salutare, tuturor!

Am ajuns acasa, am descarcat si curatat echipamentele dar si fotografiile😊si acum putem povesti despre turele facute, cu cuvinte si imagini😉

Prima tura a fost in canionul Karagiannaki.
Este un canion potrivit pentru incepatori, asa cm este mentionat si in programul nostru. Este un canion de initiere - first date level - adica o prima intalnire cu ce inseamna un canion pe insula.

Acest canion absolut special include:

- marsul de apropiere, in limbaj de specialitate, adica un traseu variat pana la intrarea in canion, cu urcare, coborare si traversare.
Pe traseu vedem de sus o superba panorama cu plaja Pachia Ammos, vedem de departe insula Gokceada si ajungem la marele canion Vatos. Este o un canion spectaculos, care porneste de la 1400 de m inaltime, de sub varful Agios Hilias si care culege apele din alte 2 canioane si se varsa direct in mare.

- urmeaza canionul propriu-zis. Are intre 7 si 10 verticale, care se parcurg numai in coarda. Si mai are obstacole care se parcurg prin salturi in apa, tobogane sau descatarare.

- la finalul canionului urmeaza un nou traseu de intoarcere, cu urcare si coborare si o durata de aproximativ o ora.

Tot canionul are portiuni de mers pe bolovani de mari dimensiuni sau inot prin marmite (lacuri la baza verticalelor, sau vathre cm le zic grecii de pe insula).
Canionul s-a format pe marile falii tectonice active ale insulei. Reteaua de drenare a apelor urmeaza mai multe rute prin roci cu rezistenta diferita la eroziune, creand peisaje spectaculoase. Cea mai vizibila roca in albia raului este granitul.

Este o tura complexa, cu urcare, coborare, mers in soare, activitate in apa, si este o tura care necesita conditie fizica si anduranta.

Este intens, este spectaculos, dar mai presus de toate astea este o oportunitate unica de a ne intalni cu noi insine, dincolo de zona de confort, acolo unde dam nas in nas cu limitele si cu fricile noastre, dar unde gasim si curajul de a trece peste si a merge mai departe.

Este o tura de explorare pe dinauntru si pe dinafara, d**a care vedem lumea si pe noi insine cu alti ochi.

Data viitoare va povestim tura de pe Fonias. Pana atunci va lasam cu poze si filme din tura pe Karagiannaki.

Address

Website

http://www.outdoor-cu-tudor.ro/

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Outdoor cu Tudor posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Outdoor cu Tudor:

Videos

White men can jump!!😀😀😀 #maiaproapedenoiinsine #outdoorcutudor #canyoning #outdooradventures

Ca o furnicuta inapoi catre masina!

Karagiannaki Canyon

Asa ne-am distrat facand canyoning! Primul salt chiar la inceputul canionului Karagiannaki! Si ce vedeti a fost doar incalzirea! #outdoorcutudor #maiaproapedenoiinsine #canyoning #aventura #adventure #prietenie #watersports #waterfalls #varadescamping #rapel #rope #relaxare #vacanta #safetyfirst #mountain #distractie #feelfree #sarituri #nature #jump

Salturile mai mici sau mai mari fac parte din deliciul canyoning-ului. In canyoning, un salt de peste 5 metri este considerat un salt inalt. Realizarea unui astfel de salt are trei faze principale: - Faza de desprindere, care de obicei se face din locuri neregulate, uneori alunecoase, care pot solicita avant mai mare sau mai mic. Nu se recomanda bataia pe ambele picioare! - Faza aeriana este cea in care corpul se echilibreaza in aer cu ajutorul mainilor si se pregateste de faza acvatica. Aceasta faza necesita exercitiu, practica. - Faza acvatica incepe cu intrarea in apa. Ea trebuie facuta cu picioarele incordate, usor flexate, varfurile spre apa, mainile pe langa corp astfel incat contactul cu apa sa fie cat mai fluid. Odata intrat in apa, corpul se desface pentru a limita adancimea la care intra. Ultima parte a fazei acvatice este iesirea la suprafata si evitarea miscarilor periculoase ale apei (masina de spalat, drossage, rapel, curent si contracurent). Recomandari pentru o practica sigura: - Salturile sunt absolut optionale, tot timpul trebuie sa existe o alta varianta de coborare a verticalei respective. - Intotdeauna sarim in picioare in canioane! - Nu sarim cu spatele, nu sarim in cap, nu ne dam peste cap in aer! - Nu scoatem casca de pe cap! - Intotdeauna sondam marmita/bazinul de apa, inainte de a face saritura, ca sa ne asiguram ca avem adancimea potrivita si ca nu ne lovim de bolovani sau pietre! Daca va suna bine si va tenteaza, va invitam sa invatam, sa practicam impreuna si sa ne bucuram de apa si natura in aceasta activitate extraordinara, numita canyoning! Mai jos link catre programele de aventura pentru vara 2024, Samothraki: https://www.facebook.com/events/752958000107714?acontext=%7B%22event_action_history%22%3A[]%7D #outdoorcutudor #maiaproapedenoiinsine #canyoning #aventura #adventure #prietenie #watersports #waterfalls #varadescamping #rapel #rope #relaxare #vacanta #safetyfirst #mountain #distractie #feelfree #sarituri #nature #jump

Tobogane!🌊🌊🌊 Toti ne dam pe tobogane de cand suntem mici, ele fiind una dintre primele atractii. Senzatia de alunecare ce nu poate fi oprita si controlata ne da fiori si ne bucura intens! Toboganele din canioane sunt ceva extraordinar pentru ca sunt naturale si s-au format prin curgerea continua a apei. Practic un canion este un aqua parc natural!😉 Avem sarituri, avem coborare in coarda (aveti film postat saptamana trecuta) si avem toboganele naturale. Este un mediu ideal pentru distractie, adrenalina, aventura si miscare! 🌴🌴🌴Va asteptam pe insula sa descoperim impreuna canyoningul, sa facem miscare in natura, sa ne conectam si sa ne distram!🌊⛱️ Mai jos linkurile catre programele de aventura: https://www.facebook.com/events/752958000107714?acontext=%7B%22event_action_history%22%3A[]%7D #outdoorcutudor #maiaproapedenoiinsine #canyoning #aventura #adventure #prietenie #watersports #waterfalls #varadescamping #rapel #rope #relaxare #vacanta #safetyfirst #mountain #distractie #feelfree #sarituri #nature

Cascada Kinchkha

Salutare dragi followeri si iubitori de aventura! 🤗 Am cam lipsit de aici, stim🙈Am fost insa foarte foarte prinsi cu proiectele de iluminare de pestera turistica. Promitem ca revenim cu povesti si poze cat de curand.😉 Si, ca sa vedeti pe unde suntem acum, uite un filmulet cu cascada Kinchkha, din Parcul Natural Okatse, Georgia. Se vede doar ultima verticala dintr-un canion mai mare, de peste 200 de metri, cu o apa care vine direct din munte de la altitudini de peste 2000m. In alta ordine de idei, vine vara si ne pregatim deja pentru tura anuala de Samothraki si pentru cateva ture de aventura si in Romania! Revenim cat de repede cu mai multe informatii despre program. Stay tuned!🥳

Shortcuts

Address
Alerts
Contact The Business
Videos
Claim ownership or report listing
Want your business to be the top-listed Travel Agency?

Country:

City:

Our Story

Povestea Outdoor cu Tudor a inceput undeva in vara anului 1988 cand am facut primele incursiuni in muntii si pesterile Romaniei. De atunci, fara intrerupere, aceasta pasiune a crescut, s-a modelat si s-a transformat la maturitate intr-o dorinta de a impartasi cu cat mai multa lume frumusetea si bogatia aventurilor in natura, alaturi de prieteni sau de oameni pe care atunci ii cunoastem, aventuri care ne scot complet din spatiul de confort pentru a ne da oportunitatea fantastica de a ne cunoaste mai bine pe noi insine, de a ajunge la esenta fiintei noastre.