22/01/2021
În căutarea de informații noi pentru postări am dat peste un articol nemaipomenit care ne vorbește de marele doctor si scriitor I.I Mironescu
Asa ca m-am gândit sa vi-l prezint ,este cam lung dar vă garantez ca merită.
Casa sa de la Tazlău a fost în nenumărate rânduri gazdă caldă și primitoare pentru cei mai reprezentativi scriitori ai țării, precum Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Garabet Ibrăileanu sau Panait Istrati. Gheorghe Iorga, fostul director al Bibliotecii Documentare din Piatra-Neamț a avut ocazia de a se afla în preajma lui I. I. Mironescu în anii copilăriei și tinereții sale, elev fiind la Școala Normală, când toate vacanțele și le-a petrecut în familia Mironescu, cu nepoții scriitorului. „Parcă-l văd și acum, un bărbat bine făcut, potrivit de înalt, frumos, o figură impunătoare. Fiind un fel de Creangă, care nu se dădea dus de la casa omului, era o foarte bună gazdă. Acolo, acasă la dânsul, l-am văzut într-o vacanță pe Sadoveanu, în alta pe Topîrceanu. Acolo veneau și alte personalități ale literaturii și culturii noastre. Bineînțeles că pentru acești musafiri se făceau pregătiri deosebite. Întreaga familie a doctorului Mironescu, împreună cu acei musafiri de seamă, se așeza la masa întinsă la umbra unor brazi, cu toate cele cuvenite pe ea. Nu lipseau dintre bunătățile pregătite cu mare artă de foarte gospodinele surori ale doctorului, vestitele sărmăluțe moldovenești și savuroasele plăcinte „poale-n brâu” – din care ne înfruptam și noi elevii, la o altă masă, mai deoparte. Și nu știu cm se făcea, dar îndată apăreau și lăutarii Jenică și Casian, virtuoși muzicieni de pe Valea Tazlăului, precum și Dospin, cobzar și gurist, care poseda un foarte bogat și variat repertoriu folcloric. Știam atunci că a venit vremea ca noi, băieții, să plecăm. Dar până în podul cu fân, unde ne aciuam, ajungeau ecouri ale petrecerii. Se ascultau și se comentau cu mare haz și voie bună cântecele lui Dospin și, în murmurul viorilor celor doi lăutari, se stătea până târziu la taclale. Cel mai savurat povestitor era chiar gazda. (…) Mironescu – animat de o dragoste nețărmurită , de o înțelegere adâncă față de oamenii simpli, strâmtorați de nevoi materiale – dădea asistență medicală absolut gratuită în toate vacanțele de iarnă și de vară, când, de obicei, se întorcea la Tazlău. Tot din dorința de a-și ridica satul natal, după ani de muncă încordată, a contribuit din plin la construirea unui sanatoriu, într-o margine a Tazlăului, sub bătrâna Măgură – sanatoriu transformat în anii noștri în casă de copii, a cărui directoare este acum chiar o nepoată a scriitorului, învățătoarea Florica Hârlea. În legătură cu firea lui, care-l înfrățește cu Creangă, ale cărui „Amintiri din copilărie” le-a dramatizat în piesa „Catiheții de la Humulești”,