21/04/2021
Cetatea ţărănească Hărman a fost asediată şi incendiată de-alungul timpului, dar nu a fost cucerită niciodată.
O primă atestare documentare a cetății Hărman este din anul 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din Țara Bârsei și preluarea acestora de către cistercienii de la Bârsa.
Construcția este formată din două elemente importante: biserica-cetate și fortificația.
Biserica-cetate a fost concepută inițial ca o clădire bazilicală cu trei nave, dar care, în secolul al XV-lea, a suferit transformări în stilul gotic. Se regăsesc 7 turnuri de apărare și un turn clopotniță cu înălțimea de 32 m, care a fost adăugat bisericii în jurul anului 1300. Dispune de două case a scărilor alipite, prin care se pot accesa primele două nivele ale turnului, iar accesul în celelalte șase nivele ale turnului se face prin scări de lemn. Pe lângă vârful principal al acoperișului au fost ridicate patru turnulețe de colț, care erau semnul că localitatea dispunea de dreptul de a pronunța și executa sentința capitală. Arhitectura Bisericii deține elemente ale mai multor domnii care au slujit aici, cea mai fantastică fiind însă pictura care reprezintă tema Judecății de Apoi, realizată între anii 1460 și 1470, aceasta fiind restaurată după primul Război Mondial. Biserica a fost înzestrată cu o orgă în stil baroc cu 19 registre, prin secolul al XVIII-lea, când s-a construit şi altarul.
În curtea cetății se află un clopot mare si a fost transformat într-un monument comemorativ în amintirea celor care au murit în al doilea război mondial. Clopotul a fost destinat bisericii, dar a crăpat când a fost adus din Austria prin 1923.
Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul XV și este formată din trei ziduri concentrice de apărare. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea, șanț care, din păcate, nu mai este vizibil astăzi. Zidul interior, înalt de 12 metri, este acoperit de un drum pe care străjerii vegheau împotriva inamicilor.
Se poate face un tur al cetății prin interiorul fortificației.
În timpul primului Război Mondial o parte din istoria bisericii s-a pierdut. Din nevoia de metal pentru producția de armament, clopotele din biserică au fost ridicate de armată și topite. Înlocuirea clopotelor bisericii s-a realizat în două etape, în 1923 respectiv 1925. Singurul clopot care a rămas neatins este clopotul de la turnul de poartă, datat în anul 1608.