17/12/2021
În fiecare an, văd postări și comentarii despre cm cei care au murit în 89 au murit degeaba, și mă ia amocul. Păi haideti să vedem.
E 17 decembrie 2021. Comunismul, în România, continuă să fie înălțat pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație.
E ora 6 dimineața. Sari din pat, speriată că n-ai auzit ceasul la 5, și fugi s-o trezești pe maică-ta, pensionară, sa meargă repede să se așeze la coadă la Alimentara. Poate azi bagă ceva carne. Ieșită de sub plapumă, frigul de decembrie te mușcă nemilos și începi să dârdâi. Te uiți, înciudată, la țurțurii de gheață care atârnă sub fereastra ta, în casă. Nu este căldură, chiar dacă tovarășul Ceaușescu a plătit demult întreaga datorie națională.
Vrei să aprinzi lumina în bucătărie, dar constați că s-a luat curentul aseară și încă n-a venit, așa că orbecăiești în sertar, după lumânări, și aprinzi una.
Fugi la baie, cu oala de 20 de litri, să-ți pui apă la încălzit, să te speli. Constați că nu este apă deloc. Nici aseară n-a fost.
Te duci în bucătărie și deschizi frigiderul, să vezi ce ai putea mânca. În frigider ai 5 ouă întregi și încă 5 într-un borcan (te-ai dus târziu să-ți iei ouăle de pe cartelă, nu mai erau decât de-alea sparte), o margarină Unirea și dulceață de la bunica. Lapte n-ai, că n-ai mai prins ieri, a fost coada prea mare. Ai mânca un ou, dar ti-e frică să nu rămâi fără de Crăciun. Scoți pâinea, tare și aia, pentru că proaspătă n-ai mai găsit când ai ieșit de la serviciu, o ungi cu margarină și cu dulceață și îți faci un ceai. Fără zahăr, că nici de-ăsta n-ai mai găsit.
La 6,30 ești deja pe drum spre serviciu. Ești profesoară de istorie și ai ore de la 7. Te duci în stație, că mașina ta e cu număr fără soț, iar azi circulă numai alea cu soț. Oricum, n-ai benzină. Ai stat la coadă o zi întreagă săptămâna trecută, dar s-a terminat în fața ta. Luna asta nu circuli cu mașina.
Vine autobuzul. E plin ochi, n-ai unde să te urci. Câțiva curajoși atârnă de barele de la uși, gata să cadă. Oftezi și pornești pe jos, pentru că următorul va veni abia peste o oră.
Ajungi la școală. În cancelarie, colegele tale vorbesc în șoaptă. Una din ele plânge. Distingi ceva despre sora ei, care a murit de la un avort. Te cutremuri. Avortul e tot ilegal și îți amintești de prietena ta, care a murit anul trecut din același motiv. Îți amintești și că săptămâna viitoare aveți vizita lunară la ginecolog, toate deodată. Sună de intrare. Iei catalogul și te duci în clasă. Nu ți-ai dat jos paltonul. Nici căciula. Nici mănușile. În clasă e ca afară de frig. Azi ai de predat Al Doilea război Mondial. Știi că au falsificat istoria, dar n-ai ce face. Trebuie să te supui. Nu poți vorbi. Nu știi cine e de-al lor și ți-e frică. Dacă vorbești, dispari de pe stradă, cm a dispărut vecinul tău de la etajul 2, acum 2 ani. Nimeni nu mai știe nimic de el, iar familia lui e vizitată, săptămânal, de niște bărbați ciudați. Termini orele. Te gândești să dai o raită prin cartier, să vezi dacă nu mai găsești ceva la Alimentara. Nu găsești, așa că te duci acasă și speri ca măcar mama ta să fi avut noroc. N-a avut. Au băgat salam de vară, dar s-a terminat fix în fața ei. A fugit, săraca, și la coadă la banane. De-alea a reușit să cumpere, 3 bucăți. Sunt verzi și nu se pot mânca, așa că le-a pus pe dulap, în hârtie de ziar, să se coacă.
Te duci la baie și constați că ești în perioada aceea a lunii. Vată nu ai, că n-ai apucat să fugi la coadă. O strigi pe mama ta, să-ți aducă foarfeca și cârpele alea pe care le ții în debara pentru treaba asta, pe care o să le speli după folosire și o să le folosești din nou. Te simți umilită și plângi.
E ora 20. Deschizi televizorul. Nu te interesează Telejurnalul, dar altceva n-ai. Speri să se dea în seara asta un film. Orice film. De la Telejurnal, afli că economia țării merge bine, iar românii sunt fericiți și recunoscători conducătorilor. Și că în vest e rău, că oamenii sunt exploatați. Știi că nu e asa și plângi din nou. Ai vrea să vizitezi Roma, dar n-ai origini sănătoase, așa că nu ai voie să ieși din țară.
La ora 23 îți dai seama că ori ai pierdut apa caldă, ori nu se dă azi deloc, așa că îti încălzești o oală cu apă, să te poți spăla. Te speli în bucătărie, în lighean, repede să nu îngheți. Îți iei pijamaua, puloverul și ciorapii ăia croșetați și te bagi la somn.
Mâine va fi o nouă zi.
Bănuiesc că așa trăiesc cei care se miorlăie că nu s-a schimbat nimic, că altfel nu-mi explic.
