În Peru experimentez și traiul la comun. Împart un perete al casei cu o colonie de furnici și un stup mic de albine pitice, amazoniene, care nu înțeapă. Ba, mai mult, îmi dau tonul zilei, cu voioșie, în fiecare dimineață.
Uneori, când șed așa, doar să ascult viața, mă minunez de respectul între specii și de modul armonios în care acestea știu să trăiască. Doar omul de azi o uitat că e doar o parte mică, mică a acestei lumi...
Despre cât de frumoase sunt florile în Junglă, neobosit curtate de insecte sau de pasărea Colibri.
O ganganie mică... fără frică. În Amazon sunt peste 2 milioane de specii de insecte și peste 30 de specii de animale periculoase. Jungla este impresionantă prin varietatea de viață pe care o adăpostește, deși unele specii, din păcate, sunt pe cale de dispariție. Intervenția omului e letală... Așa e când distrugem ce nu înțelegem sau când înțelegem greșit că, distrugând, avem de câștigat.
Ziua buna, dragilor!
Cum o început săptâmâna, la voi?
Apăi, eu vin numa' cu vești bune! Aici aveți fructul care vă scapă de beție. În Peru, mai e folosit și pentru eliminarea energiilor negative, da' cm noi, românii, nu avem așa ceva, nu ne facem alte probleme.
O lună de zile e nevoie să beți sucul fructului acesta, cu miere, și scăpați de beție. Garantat!
Hai, să fim sănătoși, că vin și cu alte soluții! Doar scrieți-mi ce vă apasă!
Vilcabamba - Orașul eternei primăveri
Dragii mei, mai greu cu comunicările pe aici. Vacanța în Ecuador îți dă peisaje și experiențe unice, dar te lasă, de multe ori, fără semnal la telefon. Mno, nu-i mare baiu'. O dietă fără net, din când în când, îi aur!
Aice vă las să vă bucurați de imagini din Vilcabamba - Orașul eternei primăveri și poarta de intrare către Amazonia. Aici o fost și ultimul refugiu al incașilor, așadar, străzi pline de istorie, în care timpul și temperatura au rămas pe loc...
Fascinantă călătoria din hamac – am fost însoțit o grămadă de timp, la drum, de rândunele neastâmpărate și jucăușe, care mi-au umplut sufletul de veselie. Veneau să pescuiască insecte. Lumina vaporului, peste noapte, atrage multe insecte și unele pică pe suprafețe lichide...e puzderie de ele pe jos, iar ziua, rândunelele fac curat.
Aici nu te plictisești,. N-ai cum. Afara sunt 24-25 grade, poate chiar 30, dar este briză și nu le simți. Să stai doar tu cu tine, să vezi în dreapta și în stânga, să cauți prilej de a te bucura de starea de încântare... Asta e liniște. Sunt copleșit de atâta frumusețe și atâta splendoare. Îmi dau seama ce mici suntem în fața naturii și, ca să faci față stării de bucurie pură, nu poți să faci altceva decât să devii una cu ea. Una cu natura... Să simți aerul curat, mângâierile brizei, să asculți valurile și, cu ochii, să te pierzi în imensitatea de verde și albastru.
Ce să faci cinci zile pe vapor, pe Amazon? Păi, stai cumințel ca mine, pe puntea Nr. 5, care e ca un balcon acoperit. Îți pui hamacul și poți privi în zare, nestingherit. Dacă ar fi să iei ce vezi, e apă multă. Multă! Îi lat Amazonul ăsta, cam cât Dunărea, în unele locuri, să zicem, pe la Galați. Dar dacă e să-ți urci privirea, o să vezi un mal între 2-3 metri și, pe alocuri, până pe la 6-8 metri chiar, într-o continuă eroziune. Așe, feliat... Cum îi place moroșanului, când bagă lingura în pături, în oleș cu brânză, cu jumări și cu cârnați, ce se văd în straturi, câți e foamea mai mare. Că așa vezi și cât îi gazda de darnică, dacă pune doar un miez de brânză și doar 2-3 jumări...
Aice, pe mal, stratul de vegetație e așa, cam 40-80 cm, apoi vine al doilea strat, de arbuști, apoi arborii înalți, de junglă, care merg până pe la 7-8 metri. Și ce nebună e vegetația asta! Apăi cm să nu fie, dacă aici e doar căldură, umezeală și pământ fertil? Nimic n-o oprește să explodeze în verde.
Nu puteam să îmi imaginez că există atâtea nuanțe de verde... Aici e un amestec infinit de verde, de la cel închis, sobru, din frunzele copacilor mari, până la verdele prietenos, jilav, de la firul ierbii.
O radiație de viață.
Simți bucuria firelor de iarbă care își înalță capetele ascuțite.
Bună dimineața, dragilor. Clopu' de moroșan este tot în Peru, tărâmul vechilor incași.
Este sezonul uscat și apa ne încercă răbdarea... Peste noapte, vaporul a stat, căci riscăm să ne împotmolim.
O panoramă a Anzilor Cordilieri. N-am crezut amu două luni că voi ajunge aici.
Așa-i viața! Deschide o poartă și te poartă într-acolo...
