PUSHi pe vacanta

  • Home
  • PUSHi pe vacanta

PUSHi pe vacanta Destinatii de vacanta, experiente si explorari in calatorii...oamenii, cultura, istoria locurilor asa cm le-am vazut si simtit eu.

Cine ma cunoaste, stie cat de mult imi place sa calatoresc. Relaxarea suprema pentru mine este sa organizez vacante, excursii, iesiri, drumetii si oricum ai mai putea numi o calatorie. Pentru ca de-a lungul timpului am capatat dexteritate in a descoperi destinatii, a vana cazari si oferte si a explora cat mai eficient (a se citi relevant si revelator) locurile vizitate, fara pretentii de instagram

arita sau influensarita, am decis sa impart cu oricine viziteaza aceasta pagina experienta si know how-ul meu intr-ale calatoritului. Voi posta total dezorganizat (adica d**a cm am chef si inspiratie), in ordinea inversa a vacantelor, astfel incat impresiile si amintirile sa fie cat mai proaspete. Cu recunostinta, va multumesc si va urez "Bon voyage!"

CITY BREAK ISTANBUL - 28 nov - 1 dec 2021Era o vreme cand (aproape) toti cunoscutii mei povesteau despre vacantele lor m...
06/03/2022

CITY BREAK ISTANBUL - 28 nov - 1 dec 2021

Era o vreme cand (aproape) toti cunoscutii mei povesteau despre vacantele lor mega-reusite in Turcia sau Grecia si despre toate minunatiile de acolo. Eu, chiar daca nu ma puteam plange in ceea ce priveste calatoritul, pur si simplu nu aveam vacante atat de “traditionale” incat sa vizitez aceste destinatii atat de la indemana si mai ales atat de la moda printre romani.
Dar iata ca a venit si vremea mea. In timp ce Grecia e inca pe lista, in Turcia am fost atat la all inclusive (intr-o vacanta despre care voi povesti cand i-o veni randul), cat si in Istanbul intr-un city break DIY. Acest weekend prelungit este de fapt principalul motiv si obiectiv al acestei postari.

Recunosc ca interactiunea cu turcii mi-a oferit de fiecare data niste revelatii despre comportamentul si dinamica noastra, a romanilor. Si mai recunosc si ca tot ceea ce voi povesti nu este intr-o cheie de mega incantare si entuziasm, dar poate e datorat si sezonului lipsit de verdeata in care am vizitat acest oras si furtunii care ne-a dat peste cap aproape o zi din vacanta.

Dar, sa incepem cu inceputul. Ne-am cazat la Acacia Mansion Hotel, un hotel mic, dragut si cu personal amabil, aflat fix in centrul orasului, ceea ce intr-un city break este esential pentru ca te ajuta sa optimizezi putinul timp pe care il ai la dispozitie pentru a explora cat mai in detaliu orasul.
Istanbulul este un oras foarte mare, dar in care ca turist nu trebuie sa te plimbi pe distante foarte mari pentru a vedea principalele obiective turistice: Hagia Sofia, Moscheea Albastra si Palatul Tokapi. Pe mine personal m-au impresionat Hagia Sofia vazuta de afara la asfintit si Palatul Tokapi, cu toate incaperile lui cu teme diferite, foarte atent si minutios ornamentate.

De aici, la o distanta ce poate fi parcursa pe jos fara probleme intr-o plimbare de 30-45 de minute este turnul Galata de unde poti admira Istanbulul in toata splendoarea lui. La intoarcere, ne-am tras sufletul si ne-am imbunat stomacul la una din terasele de pe malul Bosforului de sub podul Galata. Aceasta este o experienta foarte… interesanta sa spunem deoarece podul Galata este impanzit de undite si in timp ce mananci mai apare in fata ta cate un peste nefericit zvarcolindu-se in acul vreunui pescar.

Intre Grand Bazar si Bazarul de mirodenii pot spune cu mana pe inima ca il prefer si il recomand pe cel de mirodenii, care e mai nou si cu tarabe si magazine mai ingrijite si mai frumos oranduite. Cand am plecat din Grand Bazar eram atat de ametita incat parca numai ce cazusem dintr-o Pinata careia ii facusera felul o droaie de copii zgomotosi. Sigur, e de mentionat aici si ca intre Bazarul de Mirodenii si Grand Bazar a inceput furtuna. Pe drum, printre toate magazinele, magazinasele si casele…toate cu acoperisuri extrem de subrede, parea ca vine apocalipsa. Razvan a fost pregatit din punctul asta de vedere cu saci de gunoi (fie vorba intre noi, traiasca cel care i-a inventat pentru ca cel putin in familia noastra sunt folositi intr-o gramada de imprejurari). Furtuna a durat cam jumatate de zi, motiv pentru care am ales sa vizitam Venezia Mega Outlet, un mall undeva spre periferia Istanbulului. Cum va avertizam, acest city break nu mi-a oferit foarte multe motive de uimire si incantare. Vizitele la mall reprezinta unul dintre motive. Nimic nu ma frustreaza mai tare decat cumparaturile ca obiectiv turistc. Astfel incat, cu toate gondolele lui, nici acest mall nu m-a impresionat foarte tare, drept pentru care am stat vreo doua ore plimbandu-ma si asteptand restul grupului sa termine shopingareala. Si ca sa fie treaba treaba, la intoarcere am petrecut vreo ora in statie, tot in ploaie, pentru ca nu mai aveam bilete de tramvai si nici cash…iar aparatul de bilete nu accepta decat…exact…CASH. Iar bancomatul era la mama naibii.
Acelasi sentiment de neimplinire turistica l-am avut si la Mall of Instanbul, unde recunosc ca am cedat si eu ispitei cumparaturilor pentru ca la asa preturi efectiv nu am avut cm altfel. Partea buna e ca aici Razvan s-a desfasurat si s-a intors acasa cu vreo 3 pungi mari de haine.

O experienta pe plus de data aceasta a fost croaziera cu cina si spectacol pe Bosfor. Serviciile pe barca pe care am fost noi nu au fost wow, dar spectacolul in sine si apoi dansurile de d**a au facut toti banii. Nu am mai dansat asa de fooooaaarte multa vreme. A se mentiona aici ca mai totul e pe baza de manele, dar na…cine mai face nazuri d**a doi ani fara nicio petrecere de adulti?

Partea asiatica a Istanbulului este interesanta si nu prea, in sensul in care vezi cm traiesc efectiv localnicii, insa fara niciun obiectiv turistic impresionant (sau cel putin asta ni s-a spus cand am intrebat ce putem vizita acolo).

Spuneam la inceput de revelatiile pe care le-am avut vizitand Turcia. Cand ma plimbam pe acele strazi, imi dadeam seama de unde ne vin noua haosul si dezordinea cu toate tarabele si magazinele aglomerate, claie peste gramada, mizeria, strazile neasfaltate si neingrijite si oamenii prietenosi, dar extrem de obositori. Era un peisaj extrem de familiar, care ma ducea cu gandul la Romania mea din copilarie, cand inca nu ne reeuropenizaseram. Grand Bazar era fix bazarul meu de la Calarasi, dar cu acoperis mult mai frumos si de cateva sute de ori mai mare, evident. Strazile ca cele din Bucuresti de dinainte de 2000, ba chiar ca cele din Doi Moldoveni, cartierul meu de acasa (ceea ce e de rau, va spun). De asemenea, toata dorinta asta de a profita de pe urma turistilor si de a cere preturi cat mai mari ori de cate ori se iveste ocazia seamana cumva cu senzatia pe care o am si la noi la mare deseori.
E clar ca cei 400 de ani de dominatie otomana ne curg inca prin vene din multe puncte de vedere.

CUM NE-AM GOSPODARIT

Avion – 700 lei 2 persoane cu Pegasus Airlines
Hotel – 500 lei
Bani de buzunar – 500 eur
Shopping – fara numar, nu se contabilizeaza

DE NERATAT

Croaziera pe Bosfor
Palatul Tokapi

DISCLAIMER: Aceasta este povestea noastra si acestea sunt impresiile mele de acolo. NU este un review platit.

Prima iesire doar eu cu Praslea din dotare a fost decembrie 2021 in comuna Arefu, la pensiunea Valea cu Pesti pe Transfa...
08/02/2022

Prima iesire doar eu cu Praslea din dotare a fost decembrie 2021 in comuna Arefu, la pensiunea Valea cu Pesti pe Transfagarasan cand el avea 1 an si 8 luni. Ca multe alte premiere din viata mea, si aceasta s-a lasat cu aventuri si peripetii. Nefiind acesta subiectul principal al prezentei postari pe de o parte si pe de alta parte pentru ca e un subiect inca sensibil ( atat pentru mine, cat si pentru compania de asigurari), ma voi limita la a spune doar ca am lovit masina foarte tare, pana la pensiune am reusit sa calez motorul, iar pana la finalul sejurului nostru nu am reusit sa scap de cosmarul de a ma fi aflat cu puiul meu atat de mic in postura de a ramane nedeplasabili pe Transfagarasan.

DAR…aceasta patanie mi-a dat prilejul sa ma apropii de oamenii de acolo de la pensiune. Atat personalul, cat si restul turistilor, printre care eram niste vedete deja (toti stiau de doamna cu copil mic care a ramas cu masina in drum) au ajutat cm au putut. Am avut norocul sa dam peste niste oameni incredibil de saritori si empatici, care m-au ajutat cu totul…de la bagaje pana la platforma pentru masina si apoi pana la a ma consola spunandu-mi ca sunt foarte frumoasa cand rad, asa ca ar fi bine sa imi sterg lacrimile…lucruri pe care si in ziua de azi le pretuiesc in sufletul meu ca pe niste comori. Aceea a fost o zi in care m-am simtit extrem de vulnerabila, iar ei, niste straini, impreuna cu reprezentanta de vanzari de la care am cumparat masina, o alta straina, m-au ajutat sa simt ca nu sunt singura. Acesta a fost inca un moment care mi-a intarit ideea ca oamenii fundamental sunt buni.

Revenind la experienta turistica in sine, zona nu este foarte ofertanta pentru familiile cu copii. Asadar, in aceasta postare voi vorbi foarte mult despre cazare.
Pensiunea are teren de tenis si loc de joaca afara, facilitati de care noi insa nu ne-am bucurat pentru ca…Decembrie…Ne-am bucurat in schimb de piscina interioara, de sala de jocuri si de spatiul foarte generos de la restaurant si de la receptie. De miercuri pana vineri am fost foarte putini turisti cazati acolo (noi si inca un grup de vreo 20 de persoane venit in team building) iar pensiunea cu toate facilitatile ei a fost aproape doar a noastra. In piscina de foarte multe ori eram doar noi…asta si pentru ca apa era un pic cam rece daca nu faceai miscare serioasa in ea.
Camera era de asemenea foarte mare, insa mobilierul parea destul de vechi si nu iti lua ochii cu vreun design impresionant. In ceea ce priveste vederea spre lac de la camera noastra, nu stiu cat l-a miscat pe fii-miu, dar pe mine asta m-a bucurat teribil.
Daca am fi avut masina, am fi urcat la zapada la Balea Lac, care e cam la 20 de min de pensiune. Asa, noi am ramas cu cei 6-8 caini uriasi, fiorosi dar tare iubitori de copii sa pazim pensiunea de ursi, ceea ce nu a fost atat de rau pe cat suna in urechile plimbaretilor. Calin are inca somnul de d**a-amiaza lung (de 2-4 ore), ceea ce de obicei face ca orice plan de plimbare mai lunga de 30 min-1h sa fie imposibil in perioadele in care se intuneca devreme. Dar am folosit acest timp pentru a citi, a vorbi cu vreo prietena si a ma odihni. Lux si opulenta pentru mame si mamici.

Meniul nu este foarte baby-friendly, insa fara sa aruncati cu pietre in mine, Calin al meu mananca orice mancam noi: de obicei mancare gatita, dar si prajit pe alocuri, si desert, si mezel cand nu exista alta varianta (niciodata fast-food). Deci nu a murit nici el de foame.

Cum spuneam, doamnele si domnii de acolo au fost foarte prietenosi si atenti cu noi. Ba chiar in seara in care au impodobit brazii de la receptie si restaurant i-au invitat si pe copii sa ajute…sunt convinsa ca nici nu are rost sa povestesc cat au fost cei 3 copii prezenti acolo de entuziasmati si fascinati de FI-E-CA-RE globulet pe care il descopereau in cutie.

In concluzie, pot spune cu mana pe inima ca mancarea nu e un motiv sa va cazati special la Valea cu Pesti, piscina interioara are o priveliste de zile mari si toate peste toate zilele pot trece aici fara sa va plictisiti, chiar si daca nu doriti sa explorati zona pentru ca veniti cu copiii sau pur si simplu pentru ca nu aveti chef de drumetii pe munte.

Vremea in acestaa zona iarna este foarte schimbatoare. De aceea cei care vor sa calatoreasca acolo trebuie sa fie pregatiti cu de toate. A nins, a fost semi-soare, iar in ultima noapte inainte de plecare a nins, a plouat si a batut vantul atat de tare incat pe drumul de intoarcere erau o gramada de crengi si pietre cazute de pe munte.

Decontul nostru final a fost unul cocosator (nu exista cuvantul in DEX, dar ar trebui pentru asemenea sume). Totusi, dand laoparte masina, costul unei asemenea excursii sunt:
1. cazarea- 1000 lei pentru 4 nopti (camera single, copilul avand gratuitate)
2. masa – undeva in jurul a 300-400 lei (micul dejun era inclus)
3. Activitati – Se platesc separat bowling-ul si biliardul. Eu nu am platit pentru ca a facut cinste o alta familie :D dar pretul e de 20-30 lei.

Disclaimer: aceasta este povestea noastra in aceasta excursie si acestea sunt impresiile mele acolo. NU este un review platit.

, , , , ,

Ma scuzati, dar eu nu sunt foarte impresionata de orase, si in special de capitale. De cele mai multe ori capitalele sun...
29/01/2022

Ma scuzati, dar eu nu sunt foarte impresionata de orase, si in special de capitale. De cele mai multe ori capitalele sunt aglomerate, agitate, cu oameni vesnic grabiti, murdare si impersonale.
Dar Madrid a urcat cu o rapiditate ametitoare in top 3 capitale vizitate de mine, alaturi de Moscova si Viena.
Cladirile (in special cele din zona centrala) sunt foarte minutios construite, decorate si ingrijite...fiecare cladire isi poarta mandra si pretioasa propria salba de brizbrizuri, ca intr-un concurs de miss arhitectural, fiind unica, dar potrivindu-se cu restul cladirilor ca intr-un puzzle bine aranjat.
Lucrul la care madrilenii mi se pare ca exceleaza este marketingul civil. In Madrid se vorbeste despre regi, regine, razboaie ca peste tot in lume. Dar mai mult decat orice se vorbeste despre oamenii de rand care au luptat pentru oras, despre oamenii care au pus umarul la dezvoltarea economico-sociala si culturala a Madridului. Atata respect si apreciere aratate business-urilor locale care au rezistat peste ani nu am intalnit nicaieri in lume. Incepand cu anii '90 primaria din Madrid toarna in ciment in fata usii pravaliilor, hotelurilor, tavernelor sau ce-or mai fi ele o placa de bronz in care este mentionat anul infiintarii acelui business pentru toate afacerile mai vechi de 100 de ani (indiferent daca afacerea a ramas in familia intemeietorului sau nu).
Madridul este un oras cu multa culoare, in care cultura sta la loc de cinste, expozitiile de arta ale artistilor spanioli sau care au avut impact asupra culturii spaniole fiind localizate in locuri extrem de accesibile si populate (cum ar fi Retiro Parc) la preturi derizorii sau chiar gratuite. De asemenea, spectacolul de flamenco la care am fost la Teatro Flamenco Madrid (primul teatru de flamenco din lume) a zburlit multe fire de par pe mainile noastre. Sala era de o precaritate surprinzatoare, neagra cu putin rosu, cu scaune negre din cele mai ieftine asezate unele in spatele celorlalte in plan orizontal (si nu inclinat, cm te astepti la un teatru). Cand s-a deschis cortina, decorul putea fi catalogat drept "modest" in cel mai optimist mod de a privi lucrurile, iar pe scena au aparut pe rand 1, 2 si apoi 3 dansatori, urmati de 2 soliste si un chitarist (ultimii 3 s-au asezat pe scaunele care asa cm urma sa vad, au reprezentat singurul obiect de recuzita, mutate dintr-o parte in alta a scenei in functie de evolutia spectacolului).
Fara sa stiu mare lucru despre istoria si semnificatiile flamenco-ului, cand s-a deschis cortina, inca de la primele miscari si acorduri s-a umplut sala cu durerea exprimata prin cuvinte pe care nu le intelegeam si prin miscari gratioase ale mainilor si ale fetei, durere urmata apoi de un sentiment de forta incredibila dat de bataile rapide, hotarate si complicate ale tocurilor si de incrancenarile dansatorilor care sfidau tot ceea ce durea, aducand speranta. Cred cu tarie ca muzica si dansurile traditionale ale unei tari descriu in cel mai mic detaliu mentalitatea acelei tari, motiv pentru care de ceva ani incoace de cate ori vizitam o tara, neaparat mergem si la un spectacol de muzica si dans. Acum mi s-a parut fenomenal faptul ca in acest dans extrem de intens trait si dansat individual, puterea comunitatii exista si este exprimata prin incurajarile pe care toti cei de pe margine le fac pentru colegul/ colega din prim plan. Repet, nu am inteles niciun cuvintel din tot ce au cantat femeile alea acolo (in afara de "Antonio"), dar odata cu onomtaopeele lor duioase, ma simteam si eu eliberata de durerea povestii. Aaaaiiii...Aaaaaaaaii...Antonio.
A doua zi am rezervat un tur cu un guid local si, afland lucruri despre istoria Madridului, parca au devenit si mai clare ingamfarea si sfidarea emanate prin toti porii si toate lucirile ochilor ale acestor artisti minunati.
Madrilenii si-au dorit mult, au luptat mult si se pare ca au reusit sa devina un popor care-si conduce soarta cm crede de cuviinta, cu toate riscurile si sacrificiile de rigoare. Protestul la care am luat parte din intamplare in Piata de Cibeles, care e una dintre cele mai somptuoase si elegante piete din Madrid, arata ca madrilenii sunt inca un popor care lupta fara sa clipeasca pentru ceea ce isi doreste.
In viata, insa, nimic nu e perfect. Nici Madridul nu a fost perfect. Cumva am nimerit in zile cu un frig peste normal, lucru la care nu ma asteptam si am stat intr-un apartament cochet, dar care nu avea un sistem de incalzire foarte bine pus la punct. Asa ca attencion!!! In ianuarie, oricat e Madridul de Madrid, tot poate fi atat de frig incat sa ai o lacrima de bucurie in fata atator frumuseti si una de jind si dor pentru plapumioara ta de acasa. Apoi, ca o palma care sa ne aduca aminte ca totusi ne aflam intr-un oras in care businessurile mai infloresc si pe seama turistilor naivi ale caror randuri le-am ingrosat si noi, cina traditionala din ultima seara s-a dovedit a fi o masa care ne-a lasat si cu stomacurile ingretosate si cu portofelele goale.
Toate peste toate, Madridul e un oras in care este apreciat frumosul, onorat trecutul si urmarita viata senina in care, tu ca turist entuziasmat, ar fi bine insa sa fii si occhio totusi.
Pe viitor, undeva in 2-3 ani, planificam sa revenim si cu cei 3 muschetari care acum au 11, 8 si aproape 2 ani...revin cu completari specifice.

ORGANIZARE
Bilete de avion - 500 lei (oferta Wizzair)
Cazare - 1800 lei (impartita la 2 pentru ca am fost doua cupluri intr-un apartament cu 2 dormitoare inchiriat prin Airbnb)
Transport - 44 eur (drumul de la aeroport la apartament si inapoi plus o iesire in afara zonei centrale). Transportul in comun poate fi destul de scump, dar daca iei o cazare in centrul orasului, reusesti sa vizitezi la pas toate obiectivele importante)
Cheltuiala - 500 eur/ 2 persoane (acest aspect evident poate fi foarte diferit de la persoana la persoana in functie de placerile si darea de mana a fiecaruia evident)

DE NERATAT
Un tur de 2-3 ore prin centrul Madridului cu cei de la Free tour guide
Spectacol de flamenco (noi am fost la Teatro de Madrid, dar oferta este extrem de variata)

DISCLAIMER: Aceasta este povestea noastra si acestea sunt impresiile mele de acolo. NU este un review platit.

, ,

Address


Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when PUSHi pe vacanta posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

  • Address
  • Alerts
  • Claim ownership or report listing
  • Want your business to be the top-listed Travel Agency?

Share