11/11/2020
ZVOR DE APĂ VIE: TRADIȚII DE SF. MINA SAU ZIUA TÂLHARILOR
Dacă pe 26-28 septembrie s-au sărbătorit cei trei Filipi Berbecari, pe 11 noiembrie sărbătorim pe Sfântul mucenic Mina. Crescut în mitropolia Kotuanului, de neam egiptean dar creștin în credință, fiind sub stăpânirea tribunului Fermilian, acesta era de meserie ostaș.
Pe atunci împărățea Dioclițian și Maximian, împărați păgâni, care au dat poruncă în toate părțile ca acei creștini care nu se vor închina la idoli să fie omorîți până la unul, încât credincioșii erau pretutindeni siliți spre jertfele idolești.
Atunci fericitul Mina, neputând să vadă nevoia aceea, nici vrând să privească cm se cinstesc idolii cei fără de suflet a abandonat viața militară și s-a retras la munte în pustie, preferând a viețui împreună cu fiarele, decât cu norodul care nu cunoaște pe Dumnezeu. În pildele creștinești se povestește că trăia pe atunci în Alexandria un om cu numele Evtropie. Acesta s-a făgăduit să dea bisericii Sf. Mina un vas de argint și, chemând pe argintar, i-a poruncit să-i facă două vase, unul pe numele sfântului, și să scrie pe dânsul cuvintele acestuia: vasul sfântului marelui mucenic Mina, iar celălalt pe numele lui, și să scrie pe dânsul așa: vasul lui Evtropie, cetățeanul Alexandriei. Iar argintarul, când a săvârșit amândouă vasele, al sfântului Mina a ieșit mai frumos decât celălalt. Iar Evtropie, când era odată pe mare și se ospăta dintr-însele, văzând vasul cel făcut pe numele sfântului Mina mai frumos decât cel făcut pe numele lui, nu vrea să-l mai dea sfântului, ci a poruncit slugii sale să puie într-însul bucate, iar pe cel cu numele său să-l trimită la biserica sfântului Mina. După ce s-a sfârșit masa, a luat sluga vasul mucenicului și mergând la marginea corăbiei, a început a-l spăla în mare și, spălându-l, a căzut asupra lui o spaimă, căci a văzut un om ieșind din mare, care, răpind vasul din mâna lui, s-a făcut nevăzut. Iar sluga, tremurând de frică, s-a aruncat în mare după vas. Aceasta văzând stăpânul lui, s-a spăimântat și, plângând, zicea: „Vai mie, ticălosul, pentru ce am oprit vasul sfântului, căci am pierdut și pe rob, și vasul? Dar tu, Doamne Dumnezeul meu, nu te mânia până la sfârșit și fă milă cu sluga mea, că iată, dau făgăduință, că, dacă voi afla măcar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da plăcutului tău, sfântului Mina, sau voi da prețul vasului pierdut la biserica sfântului.“ Apoi ajungând corabia la țărm, a ieșit Evtropie la uscat și se uita pe marginea mării, vrând să vadă trupul slugii, aruncat de mare, ca să-l îngroape pe el; și luând aminte cu sârguință, a văzut pe slugă cu vasul ieșind din mare și, spăimântându-se, a zis cu mare glas: „Slavă lui Dumnezeu! O! cu adevărat mare este sfântul mucenic Mina“. Apoi au ieșit toți din corabie și, văzând pe slugă ținând vasul, s-au mirat și slăveau pe Dumnezeu. După aceea l-au întrebat pe el cm a rămas viu în mare și cm a ieșit sănătos, iar el le-a spus, zicând: „Când m-am aruncat în mare, un bărbat slăvit, împreună cu alți doi m-au apucat, și au călătorit până aici împreună cu mine, ieri și astăzi“. Evtropie luând pe slugă și vasul, s-a dus la biserica sfântului Mina și, închinându-se, a lăsat vasul cel făgăduit sfântului, mulțumind lui Dumnezeu și proslăvind pe plăcutul său, pe sfântul Mina.
În tradiția populară Sf. Mina este ajutorul celor păgubași pentru prinderea și dovedirea hoților și a tuturor făptașilor de rele. În credința populară se povestește de o femeie tânără cu un singur copil, împreună cu soțul ei iubit auzit-a prin sat și pe dascălul de la biserică cm că cine nu respectă această sărbătoare nu-i va merge bine și va afla nenorociri, acea femeia nu a crezut, ci tocmai în acea zi a Sf. Mina a găsit timp să isprăvească două cămăși, una a soțului, alta a copilului. Dar, din păcate, acestea fură cele din urmă cămăși ce le-a mai cusut acea femeie acestor doi tovarăși ai ei, căci o boală grea îi băgă în mormânt la trei săptămâni, întâi fiul și pe urmă soțul ei.
În această zi mare, femeile duc la biserică lumânări, pe care le lipesc la sfeșnice cu capătul care de obicei se aprinde, ca să se întoarcă spre casa lor inimile voitorilor de rău, întocmai cm au întors lumânarea. Fetele mari duc și ele astfel de lumânări, pe care le întorc și astfel le aprind, ca să se întoarcă spre ele inimile celor doriți.
Sf. Mina e rău de pagubă iar în această perioadă nu se coase, nu se împunge în piele, nu se dă de împrumut, nu se duc la moară, nu se împrumută foc la vecini, nu se mătură casa, nu se lucrează nimic, zicând că-i rău de teama lupilor și pentru a nu avea primejdii și a nu adormi pe veșnicie.
ZVOR DE APĂ VIE: TRADIȚII DE SF. MINA SAU ZIUA TÂLHARILOR
Dacă pe 26-28 septembrie s-au sărbătorit cei trei Filipi Berbecari, pe 11 noiembrie sărbătorim pe Sfântul mucenic Mina. Crescut în mitropolia Kotuanului, de neam egiptean dar creștin în credință, fiind sub stăpânirea tribunului Fermilian, acesta era de meserie ostaș.
Pe atunci împărățea Dioclițian și Maximian, împărați păgâni, care au dat poruncă în toate părțile ca acei creștini care nu se vor închina la idoli să fie omorîți până la unul, încât credincioșii erau pretutindeni siliți spre jertfele idolești.
Atunci fericitul Mina, neputând să vadă nevoia aceea, nici vrând să privească cm se cinstesc idolii cei fără de suflet a abandonat viața militară și s-a retras la munte în pustie, preferând a viețui împreună cu fiarele, decât cu norodul care nu cunoaște pe Dumnezeu. În pildele creștinești se povestește că trăia pe atunci în Alexandria un om cu numele Evtropie. Acesta s-a făgăduit să dea bisericii Sf. Mina un vas de argint și, chemând pe argintar, i-a poruncit să-i facă două vase, unul pe numele sfântului, și să scrie pe dânsul cuvintele acestuia: vasul sfântului marelui mucenic Mina, iar celălalt pe numele lui, și să scrie pe dânsul așa: vasul lui Evtropie, cetățeanul Alexandriei. Iar argintarul, când a săvârșit amândouă vasele, al sfântului Mina a ieșit mai frumos decât celălalt. Iar Evtropie, când era odată pe mare și se ospăta dintr-însele, văzând vasul cel făcut pe numele sfântului Mina mai frumos decât cel făcut pe numele lui, nu vrea să-l mai dea sfântului, ci a poruncit slugii sale să puie într-însul bucate, iar pe cel cu numele său să-l trimită la biserica sfântului Mina. După ce s-a sfârșit masa, a luat sluga vasul mucenicului și mergând la marginea corăbiei, a început a-l spăla în mare și, spălându-l, a căzut asupra lui o spaimă, căci a văzut un om ieșind din mare, care, răpind vasul din mâna lui, s-a făcut nevăzut. Iar sluga, tremurând de frică, s-a aruncat în mare după vas. Aceasta văzând stăpânul lui, s-a spăimântat și, plângând, zicea: „Vai mie, ticălosul, pentru ce am oprit vasul sfântului, căci am pierdut și pe rob, și vasul? Dar tu, Doamne Dumnezeul meu, nu te mânia până la sfârșit și fă milă cu sluga mea, că iată, dau făgăduință, că, dacă voi afla măcar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da plăcutului tău, sfântului Mina, sau voi da prețul vasului pierdut la biserica sfântului.“ Apoi ajungând corabia la țărm, a ieșit Evtropie la uscat și se uita pe marginea mării, vrând să vadă trupul slugii, aruncat de mare, ca să-l îngroape pe el; și luând aminte cu sârguință, a văzut pe slugă cu vasul ieșind din mare și, spăimântându-se, a zis cu mare glas: „Slavă lui Dumnezeu! O! cu adevărat mare este sfântul mucenic Mina“. Apoi au ieșit toți din corabie și, văzând pe slugă ținând vasul, s-au mirat și slăveau pe Dumnezeu. După aceea l-au întrebat pe el cm a rămas viu în mare și cm a ieșit sănătos, iar el le-a spus, zicând: „Când m-am aruncat în mare, un bărbat slăvit, împreună cu alți doi m-au apucat, și au călătorit până aici împreună cu mine, ieri și astăzi“. Evtropie luând pe slugă și vasul, s-a dus la biserica sfântului Mina și, închinându-se, a lăsat vasul cel făgăduit sfântului, mulțumind lui Dumnezeu și proslăvind pe plăcutul său, pe sfântul Mina.
În tradiția populară Sf. Mina este ajutorul celor păgubași pentru prinderea și dovedirea hoților și a tuturor făptașilor de rele. În credința populară se povestește de o femeie tânără cu un singur copil, împreună cu soțul ei iubit auzit-a prin sat și pe dascălul de la biserică cm că cine nu respectă această sărbătoare nu-i va merge bine și va afla nenorociri, acea femeia nu a crezut, ci tocmai în acea zi a Sf. Mina a găsit timp să isprăvească două cămăși, una a soțului, alta a copilului. Dar, din păcate, acestea fură cele din urmă cămăși ce le-a mai cusut acea femeie acestor doi tovarăși ai ei, căci o boală grea îi băgă în mormânt la trei săptămâni, întâi fiul și pe urmă soțul ei.
În această zi mare, femeile duc la biserică lumânări, pe care le lipesc la sfeșnice cu capătul care de obicei se aprinde, ca să se întoarcă spre casa lor inimile voitorilor de rău, întocmai cm au întors lumânarea. Fetele mari duc și ele astfel de lumânări, pe care le întorc și astfel le aprind, ca să se întoarcă spre ele inimile celor doriți.
Sf. Mina e rău de pagubă iar în această perioadă nu se coase, nu se împunge în piele, nu se dă de împrumut, nu se duc la moară, nu se împrumută foc la vecini, nu se mătură casa, nu se lucrează nimic, zicând că-i rău de teama lupilor și pentru a nu avea primejdii și a nu adormi pe veșnicie.
