27/12/2022
Castelul din Vladesti; Pomul de Craciun la castel.
Mai putin cunoscut dat fiind faptul ca la mijlocul secolului XX a fost demolat, insa cu o memorie vie pentru multi dintre consatenii nostri, amintim de existenta unei asemenea constructii la noi in sat. Se spune ca an de an proprietarii castelului organizau o petrecere in Ajun de Craciun. Pe un ger de crapau pietrele si o zapada care trece de genunchi la castel se faceau pregatiri de Craciun. Se amenajeaza de zor cateva odai pentru primirea musafirilor. Pomul de Craciun impodobit ca o mireasa asteapta momentul de a fi admirat. Pe la orele 10 seara in latratul cainilor gazda primeste familia Dumitru Ionescu. Se spun glume, poezii, apoi se trece la "devastarea" pomului ce sta falnic intre biblioteca si canapea. Cozonaci, rahat, biscuiti, ceaiuri, snoave, anecdote... in fine, traditionalul Mos Ajun l-am petrecut multumiti si cu bine ! - asa isi amintea vecina noastra Lavinia Vladescu modul cm a petrecut acele momente din 24 decembrie 1913. Unde ? LA CASTEL ! Pentru ca da, a existat in Vladesti un castel. Plasat in catunul Tantulesti, punctul Goleasca, cu o splendida vedere spre sud si spre raul Olanesti, fusese ridicat undeva inainte de 1900 de catre un francez bolnav de plamani. Poate-i fusese recomandat de catre medici aerul curat al zonei. Peste un timp trece in stapanirea sotilor bucuresteni Sterie si Stela Luca. In 11 august 1920 declarau: "La plecarea noastra din Vladesti in anul 1916, obiectele care ne-au apartinut la mosia si castelul de acolo le-am donat domnului Dumitru Ionescu. Pe nedrept au fost confiscate de jandarmi in ziua de 10 august 1920. Este un drept de a le primi inapoi". Dumitru Ionescu devine apoi proprietarul castelului. In cadrul procesului de comunizare a tarii acesta este nationalizat (trecut in proprietatea statului). Apoi e dat spre administrare Ministerului Sanatatii. Treptat, inventarul din interiorul sau (mobilier, sobe, usi, ferestre) dispar. Ulterior i se grabeste sfarsitul: se lipesc coli de hartie rosie pe peretii exteriori astfel incat la developarea filmului fotografic sa para ca aceasta impozanta cladire sufera iremediabil datorita unor grave fisuri ale zidurilor. Inscenarea functioneaza perfect, iar castelul moare brusc in 1956, fiind demolat. Va prezint aici cateva poze, ajutat de doamna profesor pensionar Prodescu Adriana, precum si de domnul Gheorghe Bornea. Oricum, si in zilele noastre foarte multi oameni mai folosesc sintagma "LA CASTEL" atunci cand se discuta despre zona respectiva, reiesind astfel importanta amprentei lasata se o astfel de constructie. Pana saptamana viitoare sa auzim de bine. Catalin Mamota.
