Viziunea noastră
Eforie înseamnă mai mult decât mare, plajă și soare. Cu o istorie de peste 100 de ani, cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc al Mării Negre se deosebește prin turismul balnear și medical, aici existând numeroase sanatorii și stabilimente pentru băi reci și calde încă de la înființare. Partea de nord (astăzi Eforie Nord) apare și se dezvoltă de altfel în jurul unui astfel de sanatoriu, construit de Eforia Spitalelor Civile, de unde și denumirea orașului.
Eforie se mai deosebește prin istorie, aici făcându-și vacanțele persoanele marcante ale vremii, îndeosebi până la dezvoltarea stațiunii Mamaia. Magda Lupescu, partenera lui Carol al II-lea, spre exemplu, dispunea de o vilă pe faleza de la Carmen-Sylva (azi Eforie Sud), nu departe de locul în care controversata Mișcare Legionară își crease o tabără de vară (apărută inițial ca tabără de muncă).
În același timp, Eforie mai înseamnă patrimoniu arhitectural. În perioada antebelică apar numeroase vile în Băile Movilă (Eforie Sud), pentru ca în perioada interbelică să se dezvolte o serie de imobile construite în stilul art-deco (precum Cazinoul din Eforie Sud, hotelul Belona sau actualul restaurant Albatros). În perioada comunistă arhitectul Cezar Lăzărescu reușește să impună modernismul, deși acest lucru era interzis de politica comunistă în domeniul construcțiilor - care promova stilul realist-socialist. După ce Gheorghiu-Dej îi admiră munca, reușește să scape nepedepsit de către regim, în ciuda dorinței PMR.
Nu în ultimul rând, Eforie înseamnă cultură. Menționată în romanele lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu și Camil Petrescu, „bătrâna” stațiune a inspirat actul creator. Încă de la începutul fondării, au existat aici o școală și un teatru, în prezent în Eforie fiind un liceu, două teatre de vară și două biblioteci.