24/06/2023
LEGENDA SÂNZIENELOR
Se spune că demult de tot, la o margine de sat,
Într-o sărăcie cruntă, cm alții nici n-au visat
Sub un vechi acoperiș și-o odaie dărâmată,
Trăia, singură de-o vreme, o frumusețe de fată.
N-o băga nimeni în seamă și i se spunea „orfana”
Căci, la Dumnezeu, în cer, îi erau tatăl și mama.
Ea era bună la suflet și-n căsuța cea săracă
Se ruga, seară de seară, lumea bună să se facă.
Ar fi vrut, cât ar fi vrut, doar o vorbă de alint
Să audă, când și când, dar aceasta n-a venit...
Sânziana, suflet blând, (așa o chema pe fată),
Lăsându-și semenii-n pace altă lume-avea să-și facă.
S-a apropiat de păsări și de cele animale,
Cu ele-mpărțind odihna și vreo brumă de mâncare.
Însă într-o bună zi, Sânziana cea frumoasă,
A căzut zăcând la pat și n-a mai ieșit din casă!
Animalele pădurii și păsărelele toate
Îi cărau hrană și apă, ca s-o scape de la moarte.
Dar zadarnică-a fost truda, fata, nu sa-nsuflețit
Și-ntr-o zi, în casa ei, Sfânta Vineri a venit.
A privit-o lung pe fată și i-a spus cu glasul blând:
„-Ai fost măndră, ca o floare, floare ai să fii curând!
Iar cei ce te-au alungat te-or căta ca pe-o comoară,
Căci între flori tu vei fi, regină fără coroană!
Vei fi floarea câmpului, peste tot vei răsări,
Iar mirosul tău suav, aerul va împânzi.
Bucurie vei aduce în sufletul celui care,
Coroniță te va pune în jurul unei icoane.
Pe cât ai fost de oropsită, tot pe-atât vei fi iubită
Și cu Ioan Botezătorul ai să fii sărbătorită!”
Și s-a preschimbat, copila, într-o floare minunată,
Zveltă, ca și Sânziana, galbenă și parfumată,
Cu petalele în cruce, amintind de-a ei credință,
Floare binecuvântată, peste rele, biruință!
De atunci, spune legenda, și tu crede, omule,
În noaptea de Sânziene, se deschid cerurile!
Zâne bune, Ielele, se adună în cea noapte
Ca să sorocească rod holdelor încă necoapte,
Să dea har de înmulțire la păsări și animale
Și s-alunge vijelii, grindine și-alte năvale.
Jocul lor, amețitor, de licurici e-nsoțit,
Însă de cm se-aprind ei, cucu-n crâng a amuțit.
Cât dansează Ielele, totu-n jur este magie,
Iar de dai ochii cu ele, mut râmâi pentru vecie!
Și mai spune, tot legenda, că-n noaptea de Sânziene,
Sortitul ți se arată dacă pui flori pe sub perne.
Flori frumoase, gălbioare, ca fata cu păr bălai,
Sânziene... sânziene...adunate de pe plai!
