Observatorul Astronomic "Victor Anestin" Bacau

05/11/2024

Misiunea Mars Orbiter – Mangalyaan
Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă

Prima misiune interplanetară a Indiei, Mars Orbiter Mission (MOM), numită și Mangalyaan, a marcat o etapă majoră în programul său spațial. Lansat în 5 noiembrie 2013 de Organizația Indiană de Cercetare Spațială (ISRO), Mangalyaan a creat istorie intrând cu succes pe orbita lui Marte la prima sa încercare.
Obiectivele cheie au inclus demonstrarea capacității Indiei de a ajunge pe orbita lui Marte și efectuarea de studii științifice asupra caracteristicilor suprafeței lui Marte, morfologie, minerale și atmosferă.
Misiunea Mangalyaan este considerată istorică pentru că este prima călătorie interplanetară a Indiei executată chiar din prima încercare. Aceasta a plasat India într-un club de elită al agențiilor spațiale globale cu experiență în explorarea planetei Marte alături de NASA (SUA) Roskosmos (Rusia) și ESA (Agenția Spațială Europeană).
Faza de lansare și inserare a necesitat manevre foarte precise ale lui Mangalyaan, manevre care au implicat atât navigație terestră, cât și navigație în spațiu timp de peste 10 luni.
Mangalyaan a fost lansat la bordul unei rachete Polar Satellite Launch Vehicle (PSLV C25) de la Centrul Spațial Satish Dhawan din Sriharikota, Andhra Pradesh (India).
Nava spațială a petrecut mai bine de 300 de zile navigând în spațiu, înainte de a intra pe orbita lui Marte pe 24 septembrie 2014. Acest lucru s-a realizat chiar din prima încercare - o premieră istorică pentru o agenție spațială asiatică. În aprilie 2022, ISRO a pierdut contactul cu Mangalyaan după ce acesta a trecut în umbra lui Marte pentru o perioadă lungă de timp. Oficialii au spus că nava spațială a rămas, probabil, fără combustibil și nu și-a putut orienta corect panourile solare pentru a primi energie. Planificată inițial ca o misiune de 6 luni, MOM a încheiat 8 ani pe orbita lui Marte pe 24 septembrie 2022 - depășind cu mult durata de timp a misiunii.

Bibliografie și credit:
https://science.nasa.gov/mission/mom/
https://www.planetary.org/space-missions/mangalyaan
https://www.isro.gov.in/MarsOrbiterMissionSpacecraft.html
https://abcnews.go.com/Technology/india-launches-mars-orbiter-mission/story?id=20793860

04/11/2024

CURENTUL METEORIC LEONIDE – Evenimentul Astronomic al lunii Noiembrie 2024
În perioada 6 – 30 noiembrie este activ curentul meteoric Leonide, maximul curentului având loc pe 17 noiembrie, când se prezice că se vor vedea circa 10 - 15 meteori pe oră. Datorită efectului de perspectivă meteorii acestui curent meteoric par a veni din constelația Leul, de aici venind și numele curentului: Leonide. În această perioadă Pământul trece prin dâra de particule de rocă şi praf lăsată de cometa Tempel-Tuttle. Atunci când particulele de rocă intră cu viteză mare în atmosfera terestră, datorită frecării cu aerul ele se încing până când iau foc, încălzind puternic şi moleculele de aer, formând astfel acel fenomen luminos căruia științific i se spune meteor, iar popular i se spune stea căzătoare. Pentru a observa meteorii nu sunt necesare instrumente astronomice, ei observându-se cu ochiul liber, pentru a-i observa însă în condiții bune trebuie să mergeți în zone lipsite de poluare luminoasă, departe de luminile orașului.
Material realizat de muzeograf Maria Velea.

CURENTUL METEORIC LEONIDE – Evenimentul Astronomic al lunii Noiembrie 2024În perioada 6 – 30 noiembrie este activ curentul meteoric Leonide, maximul curentul...

01/11/2024

CALENDARUL ASTRONOMIC AL LUNII NOIEMBRIE 2024

- 1 nov. (14:47) - Luna în faza de Lună Nouă
- 5 nov. (08:26) – maximul curentului meteoric Tauridele de Sud (ZHR = 10)
- 9 nov. (07:56) - Luna în faza de Primul Pătrar
- 12 nov. (07:43) - maximul curentului meteoric Tauridele de Nord (ZHR = 15)
- 14 nov. (13:18) - Luna la perigeu (punctul cel mai apropiat de Pământ al orbitei Lunii)(360100 km)
- 15 nov. (23:29) - Luna în faza de Lună Plină
- 16 nov. (09:59) – Mercur la elongație estică maximă: 22.5 grade E
- 17 nov. (04:48) – Uranus în opoziție cu Soarele
- 17 nov. (14:01) – maximul curentului meteoric Leonide (ZHR = 15)
- 20 nov. (04:07) – conjuncție Lună – Pollux: 1,9 grade N
- 20 nov. (23:07) – conjuncție Lună – Marte: 2,6 grade S
- 23 nov. (03:28) – Luna în faza de Ultimul Pătrar
- 26 nov. (13:56) – Luna la apogeu (punctul cel mai îndepărtat de Pământ al orbitei Lunii)(405300 km)
În luna noiembrie planetele Mercur și Venus sunt vizibile pe cerul de seară, Mercur străbătând în această lună constelațiile Balanța, Scorpionul și Ofiuc, iar Venus străbătând constelațiile Ofiuc și Săgetătorul. Marte răsare la 4 – 5 ore după apusul Soarelui, planeta fiind vizibilă în constelația Racul. Jupiter răsare la circa 1 – 2 ore după apusul Soarelui, planeta putând fi observată în constelația Taurul. Planetele Saturn și Neptun sunt vizibile în prima parte a nopții, Saturn putând fi observat în constelația Vărsătorul iar Neptun în constelația Peștii. Întrucât planeta Uranus este în opoziție cu Soarele pe 17 noiembrie, ea este vizibilă în această perioadă pe tot parcursul nopții, planeta putând fi observată în constelația Taurul.

Material realizat de muzeograf Maria Velea.

https://eclipse.gsfc.nasa.gov/SKYCAL/SKYCAL.html

31/10/2024

Steaua Capella

Capella (Căprița sau Steaua Caprei) pe care o duce „vizitiul” pe spate, sau pe umărul stâng este a 6-a stea ca strălucire din emisfera nordică, cea mai strălucitoare din constelația Vizitiul (Auriga), una din cele 48 de constelații identificate în antichitate de Ptolemeu. La fel ca multe alte stele care privite cu ochiul liber par una singură, Capella aflată la o depărtare de 42 de ani lumină de Pământ, este un sistem stelar format din două perechi de stele duble. Atât Capella Aa cât și Capella Ab, așa cm sunt numite, sunt gigante galbene, au de aproximativ 10 ori diametrul Soarelui nostru și emit de aproximativ 80 și, respectiv, de 50 de ori mai multă lumină decât Soarele. Perechea de stele pitice roșii sunt aparent legate gravitațional de celelalte, dar în fapt sunt separate de o distanță uriașă de peste 1.000 U.A. (1 unitate astronomică = 150 milioane km/distanța dintre Pământ și Soare). Piticele roșii au aproximativ jumătate din masa Soarelui și strălucesc cu mai puțin de 2% din luminozitatea sa. În apropierea stelei Capella se află un mic triunghi de stele, cunoscut uzual sub numele de „Iezii” (Sadatoni și Haedus). Capella este un punct de lumină auriu care, datorită faptului că lumina de la ea trece printr-un strat mai dens al atmosferei, sclipește în tonuri de roșu și verde atunci când este la mică înălțime deasupra orizontului și astfel, destul de ușor de identificat pe cer, spre nord-est. Acest fenomen de sclipire (scintilație) al stelei este deci mai intens deasupra orizontului și se diminuează pe măsură ce steaua avansează pe cer. Capella se vede bine din toamnă, când răsare dinspre nord-est și urcă mult spre cer pe perioada iernii. Se identifică ușor pe cer, făcând parte, vizual, din asterismul Hexagonului de iarnă, împreună cu stelele Aldebaran (Taur), Rigel (Orion), Pollux (Gemeni), Procyon (Canis Minor) și Sirius (Canis Major).

Material realizat de muzeograf Oana-Georgeta Dinescu

Surse de informare:

https://earthsky.org/tonight/what-star-in-the-northeast-flashes-red-and-green/?mc_cid=72e16a2e2b&mc_eid=47035fd22a
https://skyandtelescope.org/astronomy-news/meet-capella-goat-star/

29/10/2024

Deschişi permanent pentru cunoaştere!

În perioada 21-25 octombrie 2024, la Observatorul Astronomic „Victor Anestin” Bacău, au vizitat expozițiile în contextul activităților desfășurate în săptămâna ”Școala altfel” și ”Săptămâna Verde” 1306 de preșcolari, elevi și cadre didactice. Cu acest prilej, Observatorul Astronomic a fost vizitat de 886 de elevi și preșcolari din județul Bacău (Itești, Berzunți, Blăgești, Ardeoani, Buhuși, Onești și Ghimeș) dar a fost vizitat cu mult interes și de 420 de vizitatori din alte județe: Iași, Neamț, Vaslui și Vrancea.
Vă mulțumim tuturor pentru vizită și vă așteptăm cu drag să reveniți și cu alte ocazii!
Material realizat de muzeograf Ciuche Alexandra

28/10/2024

Micul Prinț și asteroidul 46610 Bésixdouze

46610 Bésixdouze este un asteroid din centura principală, descoperit pe 15 octombrie 1993, de astronomii Kin Endate și Kazuo Watanabe de la observatorul astronomic Kitami din Japonia.
Denumirea asteroidului a fost sugerată de asteroidul personajului „Micul Prinț” din romanul omonim al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry. La fel ca asteroidul din „Micul Prinț”, B 612, care în limba franceză se pronunță Bésixdouze a fost observat pentru prima dată într-o singură noapte, cu câțiva ani înainte de descoperirea sa oficială. Numărul 46610 este echivalentul din sistemul zecimal al numărului hexazecimal (sistemul de numerație în baza 16) al B 612. 46610 Besixdouze este un asteroid stâncos cu un diametru de aproximativ 2 km care orbitează Soarele la aproximativ 3 ani și este situat în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter. NASA a clasificat Besixdouze ca nefiind potențial periculos, deoarece se află la cel puțin 120 milioane de kilometri depărtare de Pământ. Orbita lui Besixdouze este determinată de observații care datează din 7 septembrie 1986, ultima dată fiind calculată oficial pe 23 iunie 2023.
Totuși este aproape sigur că pe suprafața sa nu sunt vulcani iar arborii de baobab și trandafirii sunt și mai puțin probabili pe o bucată de rocă fără aer și fără apă din centura interioară de asteroizi.

Material realizat de muzeograf Oana-Georgeta Dinescu

Surse de informare:

https://www.spacereference.org/asteroid/46610-besixdouze-1993-tq1
https://ro.wikipedia.org/wiki/46610_B%C3%A9sixdouze
https://www.forbes.com/sites/kionasmith/2020/02/29/the-little-princes-asteroid-is-really-out-there-sort-of/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Micul_prin%C8%9B

24/10/2024

24 octombrie 1851- William Lassell a descoperit Ariel și Umbriel
Material realizat de muzeograf Alexandra Ciuche

La 24 octombrie 1851, astronomul britanic William Lassell a descoperit Ariel și Umbriel, doi sateliți naturali ai planetei Uranus. Până în prezent, s-au descoperit 28 de luni care orbitează în jurul celei de a șaptea planetă de la Soare și cea mai rece planetă din Sistemul Solar, Uranus. La fel ca și majoritatea lunilor planetei Uranus, Ariel poartă numele unui personaj din opera lui William Shakspeare, iar numele de Umbriel provine din opera lui Alexander Pope. Dintre cele cinci luni mari ale lui Uranus (Miranda, Ariel, Umbriel, Titania și Oberon), Ariel este a doua cea mai aproape de planetă, orbitând la o distanță de aproximativ 190.000 km. Perioada sa orbitală este de aproximativ 2,5 zile pământești și coincide cu perioada sa de rotație, astfel Ariel se află într-o mișcare sincronă în jurul planetei Uranus, ceea ce înseamnă că o parte a lunii este întotdeauna îndreptată spre planetă. Se crede că toate lunile mai mari ale lui Uranus, inclusiv Ariel, sunt formate în mare parte din cantități aproximativ egale de gheață și rocă. Suprafața lui Ariel pare a fi cea mai strălucitoare cea mai tânără dintre toate lunile lui Uranus.
Luna Umbriel este veche și cea mai întunecată dintre cele cinci luni mari, este formată în principal din gheață și rocă, are un nucleu stâncos și o manta de gheață. Suprafața este cea mai întunecată dintre lunile uraniene și pare să fi fost modelată în principal de impacturi, suprafața sa fiind brăzdată de numeroase cratere de impact care ating 210 km în diametru, Umbriel este al doilea satelit al lui Uranus cu cele mai multe cratere. Reanalizarea datelor obținute de sonda spațială Voyager 2, care a ajuns aproape de planeta Uranus pe 24 ianuarie 1986 dar și studiile realizate recent arată că patru dintre cele mai mari luni ale lui Uranus: Ariel, Umbriel, Titania și Oberon conțin probabil un ocean adânc în interiorul lor. Oceanele s-ar afla între nucleele și scoarțele exterioare ale lunilor.

https://earthsky.org/space/oceans-for-4-uranus-moons-likely-voyager-2/
https://www.space.com/uranus-moon-ariel-hidden-ocean-james-webb-space-telescope
https://science.nasa.gov/uranus/moons/umbriel/
https://en.wikipedia.org/wiki/Umbriel
https://en.wikipedia.org/wiki/Ariel_(moon)

22/10/2024

Chandrayaan-1
Material realizat de muzeograf Alexandra Ciuche

Misiunea Chandrayaan-1 a fost lansată pe 22 octombrie 2008 din Sriharikota, India și a fost prima misiune a agenției spațiale indiene (ISRO) care a ajuns pe suprafața Lunii. În hindi „Chandra” înseamnă Lună și „Yaan” înseamnă navă; împreună formând numele de „Călătorie pe Lună”. Misiunea a inclus o sondă orbitală și o sondă de impact lunară care s-a prăbușit pe suprafața lunară. Misiunea a analizat compoziția și geologia suprafeței lunare, folosind o varietate de instrumente pentru a studia compoziția suprafeței lunare și pentru a realiza o hartă 3D a Lunii. Pe 14 noiembrie 2008, sonda de impact s-a separat de orbiterul Chandrayaan și s-a prăbușit în apropierea craterului Shackleton, în regiunea polului sud lunar. Astfel, India a devenit a patra națiune care a ajuns la suprafața lunară. Poate cea mai importantă descoperire a lui Chandrayaan-1 a fost legată de problema apei pe Lună. Chandrayaan-1 a descoperit molecule de apă în zonele luminate de soare ale Lunii. O analiză a setului complet de date de la instrumentul științific Moon Mineralogy Mapper al NASA, transportat la bordul Chandrayaan-1, a descoperit mai multe locuri cu gheață de apă în regiuni umbrite permanent. Misiunea a fost încheiată după ce comunicarea a fost pierdută pe 29 august 2009.

ttps://www.esa.int/Science_Exploration/Space_Science/Chandrayaan-1_in_a_nutshell
https://science.nasa.gov/mission/chandrayaan-1/
https://science.jpl.nasa.gov/projects/Chandrayaan1/
https://www.isro.gov.in/Chandrayaan_1.html

17/10/2024

Timelapse cu Cometa C/2023 A3 Tsuchinshan-ATLAS
Data: 17.10.2024
Ora:19:35
Locatie: Strugari
Gabriel Rotaru

17/10/2024

Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă
Supernova lui Kepler

În urmă cu 420 de ani, observatorii cerului, inclusiv faimosul astronom Johannes Kepler, au fost surprinși de apariția bruscă a unei „noi stele” pe cerul sud-vestic, rivalizând cu strălucirea planetelor din apropiere. Alături de Jupiter, Marte și Saturn, pe 9 octombrie 1604, apăruse o nouă stea ce putea fi văzută doar cu ochiul liber. Telescopul urma să fie inventat patru ani mai târziu de Galileo Galiei.
În realitate era vorba despre explozia uriașă a unei supernove din constelația Ophiuchus, din galaxia noastră (Calea Lactee), iar lumina sa strălucitoare a rămas vizibilă cu ochiul liber timp de multe luni. Prima dată a fost văzută de astronomul italian Lodovico delle Colombo în nordul Italiei. Johannes Kepler se afla la Praga, unde era înnourat și abia în data 17 octombrie 1604 a văzut „noua stea” și s-a decis să o studieze, iar în anul 1606 și-a scris observațiile în cartea sa „De Stella nova in pede Serpentarii” (Despre noua stea din piciorul lui Ophiuchus), publicată la Praga.
Se crede că SN 1604 (Supernova lui Kepler) se află la aproximativ 20.000 de ani lumină distanță, aproape de marginea unui complex de nebuloase întunecate. Supernovele se clasifică în funcție de caracteristicile lor, iar SN 1604 aparține grupului cunoscut sub numele de supernove de tip Ia, care se găsesc de obicei în sistemele stelare binare compuse dintr-o pitică albă și o gigantă roșie.

Bibliografie și credit:
https://www.astronomy.com/science/keplers-supernova-turns-400/
https://www.epochtimes-romania.com/news/kepler-dezvaluie-secretul-supernovelor---154081
https://pric.unive.it/projects/the-ophiucus-supernova/home
https://universemagazine.com/en/keplers-supernova-how-the-1604-star-explosion-changed-our-understanding-of-the-universe/

16/10/2024

Cometa C/2023 A3 Tsuchinshan-ATLAS fotografiată de la Observatorul Astronomic „Victor Anestin”.
Data: 14.10.2024
Gabriel Rotaru

15/10/2024

Cometa C/2023 A3 Tsuchinshan-ATLAS fotografiată de la Observatorul Astronomic „Victor Anestin”.
Data: 14.10.2024
Foto: muzeograf Maria Velea
Aparat foto Nikon D7200, obiectiv AF-S DX NIKKOR 35mm f/1.8G

15/10/2024

Material realizat de muzeograf Bogdan Mihăilă
Lansarea navei Cassini-Huygens

Călătoriile către planetele și lunile sistemului solar exterior reprezintă întotdeauna o mare provocare pentru proiectarea și conducerea misiunilor spațiale. În cadrul misiunii Cassini-Huygens, agențiile spațiale: americană NASA și europene ESA și ASI au reușit, împreună, să trimită o sondă și un lander către a doua mare planetă din Sistemul nostru Solar, la peste 1 miliard de kilometri distanță.
Cassini-Huygens a fost lansat pe 15 octombrie 1997 în Cape Canaveral, Florida și a ajuns pe orbita planetei Saturn în 2004, după o călătorie de aproape 7 ani și 3,5 miliarde de kilometri.
Cassini-Huygens poartă numele a doi oameni de știință celebri: Christiaan Huygens (1629-1695) a fost un om de știință olandez care a descoperit inelele lui Saturn și, în 1655, cea mai mare lună a sa, Titan.
Italianul Jean-Dominique Cassini (1625-1712) a descoperit sateliții saturnieni Iapetus, Rhea, Tethys și Dione. În 1675 a descoperit ceea ce este cunoscut astăzi sub numele de „Divizia Cassini”, golul îngust care separă inelele lui Saturn.

Cassini însăși a orbitat Saturnul timp de 13 ani și a investigat magnetosfera planetei, precum și inelele sale și cele peste 70 de luni mari și mici. Undele gravitaționale din inelele lui Saturn, lacurile de metan, fântânile cu erupții de gheață și alte procese de suprafață pe lunile înghețate - Cassini a făcut multe descoperiri noi de-a lungul misiunii și a furnizat o cantitate imensă de date și imagini științifice.
În ianuarie 2005 Huygens a asolizat cu succes pe cea mai mare lună din Saturn, Titan. De pe suprafața Titanului, cu temperaturi sub minus 180 de grade Celsius, iar landerul a transmis date timp de câteva ore.
Misiunea, planificată inițial să dureze până în 2008, a avut un succes atât de mare încât a fost prelungită de două ori și nu s-a încheiat până în septembrie 2017. La aproape 20 de ani de la lansare, Cassini urma să se prăbușească controlat pe planeta cu inele pe 15 septembrie 2017. Nava spațială a plonjat în atmosfera lui Saturn și a ars acolo.

Bibliografie și credit:
https://nasa.fandom.com/wiki/Cassini%E2%80%93Huygens
https://www.esa.int/Enabling_Support/Operations/Cassini-Huygens
https://www.oeaw.ac.at/en/iwf/research/space-missions/past-space-missions/cassini-huygens
https://www.space.com/17754-cassini-huygens.html

14/10/2024

Deschiși permanent pentru cunoaștere!

EXPOZIȚIA TEMPORARĂ „LUMEA CIUPERCILOR”, Ediția a XVIII-a

Vineri 11 octombrie 2024 a avut loc vernisajul expoziției temporare „LUMEA CIUPERCILOR”, Ediția a XVIII-a, la Muzeul de Științele Naturii.
La eveniment au participat studenți de la Facultatea de Științe - Departamentul de Biologie, Ecologie și Protecția Mediului, însoțiți de Lect. Univ. dr. Roxana Voicu, Lect. univ. dr. Diana Maftei, Lector univ. dr. Daniela Nicuţă, Lect. Univ., dr. Dumitra Răducanu, Lector univ., dr. Ionut-Viorel Stoica, elevi de la Şcoala Gimnazială Mărgineni alături profesor Cristia Timofte şi elevi de la Școala “Alexandru cel Bun” însoțiți de Ignat Maria Daniela şi Mîcîială Ana Maria.
Cuvântul de deschidere al expoziției a fost susținut de managerul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, dr. Gabriela Gurău, iar prezentarea expoziției a fost susținută de muzeograf dr. Otilia Pavel.
La ediția din acest an, vizitatorii au admirat eșantioane cu diferite specii de ciuperci, colectate de specialiștii instituției din habitate naturale din județul Bacău.
Prin acest proiect, ajuns în acest an la Ediția a XVIII-a, Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău își propune să facă cunoscută lumea ciupercilor și să conștientizeze consumatorii şi culegătorii de ciuperci cu privire la principalele specii de ciuperci toxice şi comestibile, care cresc în pădurile României.
Expoziția a fost vizitată în perioada 11 – 13 octombrie 2024 de un număr de 245 vizitatori.
Le mulțumim tuturor celor care au răspuns invitației noastre și colegilor care au participat la organizarea expoziției.

12/10/2024

Membrii Clubului de astronomie „Matei Alexescu” al Observatorului Astronomic „Victor Anestin” au participat astăzi, 12 octombrie 2024, la workshopul cu tema „Călătorie prin spațiul cosmic”. În cadrul activității, elevii au urmărit ghidajul în expoziția „Astronautica”, după care au vizionat spectacolul de planetariu „Lucia – secretul stelelor căzătoare”, iar în final au realizat macheta Navetei Spațiale Americane. Mulțumim pentru participare și vă așteptăm cu drag și la alte activități ale clubului de astronomie!
Mulțumim sprijinului acordat doamnei prof. înv. primar Burbulea Gabriela de la Școala „Ion Creangă” din Bacău.

12/10/2024

Membrii Clubului de astronomie „Matei Alexescu” al Observatorului Astronomic „Victor Anestin” au participat astăzi, 12 octombrie 2024, la workshopul cu tema „Călătorie prin spațiul cosmic”. În cadrul activității, elevii au urmărit ghidajul în expoziția „Astronautica”, după care au vizionat spectacolul de planetariu „Lucia – secretul stelelor căzătoare”, iar în final au realizat macheta Navetei Spațiale Americane. Mulțumim pentru participare și vă așteptăm cu drag și la alte activități ale clubului de astronomie!
Mulțumim sprijinului acordat doamnei prof. înv. primar Burbulea Gabriela de la Școala „Ion Creangă” din Bacău.

11/10/2024

12 octombrie 2024 - Ziua Astronomiei
la Observatorul Astronomic „Victor Anestin” Bacău

Pe 12 octombrie 2024 astronomii de pe tot globul sărbătoresc Ziua Astronomiei, aceasta fiind o zi de promovare a astronomiei către publicul larg, în care toate observatoarele astronomice, planetariile și asociațiile astronomice din lumea întreagă organizează activități pe teme de astronomie.
Acest eveniment a început să fie sărbătorit începând cu anul 1973, într-o sâmbătă din perioada 15 aprilie – 15 mai, când Luna este în preajma fazei de Primul Pătrar, prin acest eveniment dorindu-se să se faciliteze interacțiunea dintre astronomii amatori și profesioniști și publicul larg. Datorită succesului înregistrat de acest eveniment, începând cu anul 2007 a devenit o regulă, ca Ziua Astronomiei să se serbeze și toamna, într-o sâmbătă din perioada 15 septembrie - 15 octombrie, în care Luna este în preajma fazei de Primul Pătrar.
Cu această ocazie, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” invită publicul să viziteze gratuit expozițiile Observatorului Astronomic „Victor Anestin”. Expoziţia permanentă „Universul - de la Pământ la stele”, cuprinde următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Gruparea stelelor”, „Evoluţia stelară” și „Formarea şi evoluţia Universului”, precum şi expoziţia temporară „Reprezentări ale astronomiei în artă”.
Programul de vizitare a expozițiilor: 08:00 - 16:00.

Vă așteptăm cu drag!

Manager,
dr. Gabriela Gurău

11/10/2024

Satelitul saturnian Dione
Material realizat de muzeograf Maria Velea

Pe 11 octombrie 2005 sonda spațială Cassini realiza primul survol de la distanță mică a satelitului Dione, Cassini apropiindu-se atunci până la o distanță de doar 500 km de suprafața satelitului. Sonda Cassini se inserase pe orbită în jurul lui Saturn pe 1 iulie 2004, ea fiind prima sondă spațială care a orbitat în jurul acestei planete gigante gazoase, scopul acestei misiuni spațiale fiind de a studia în detaliu planeta, sistemul său extins de inele și numeroșii săi sateliți naturali. Cu ocazia acestui survol Cassini a reușit să obțină imagini de mare rezoluție cu suprafața de gheață de apă a acestui satelit, arătând că aceasta este plină de cratere de impact, ea fiind străbătută și de numeroase fisuri ce îi dau un aspect striat, aceste fisuri datorându-se probabil activității tectonice din trecutul acestui satelit. Suprafața lui Dione pare de altfel să fie o variantă mai „bătrână” a suprafeței satelitului Enceladus: pe suprafața lui Dione se observă mai multe cratere de impact și o cantitate mai mare de material întunecat ce provine din inelele lui Saturn și din particulele încărcate electric blocate în magnetosfera planetei, spre deosebire de suprafața satelitului Enceladus care este mai netedă și mai strălucitoare, ea fiind în continuu „reînnoită” cu gheață de apă „proaspătă” ce provine de la gheizerele de apă ce sunt active în prezent pe suprafața lui Enceladus. Dione este al patrulea satelit ca mărime al planetei Saturn, el având un nucleu de rocă și o manta de gheață, acest satelit fiind descoperit în anul 1684 de către astronomul italian Giovanni Domenico Cassini.

https://sci.esa.int/web/cassini-huygens/-/38389-dione-flyby-11-10-05
https://www.jpl.nasa.gov/news/cassini-views-dione-a-frigid-ice-world/
https://www.jpl.nasa.gov/images/pia07748-in-the-groove/
https://science.nasa.gov/mission/cassini/science/moons/