https://www.facebook.com/111537900321805/

Baia-Sprie - oameni și locuri de aur, Strada Microraion Vest nr. 21 A, Baia-Sprie (2024)

Q: What is the address?

Strada Microraion Vest Nr. 21 A

13/05/2021

Renaștere

14/05/2020

Ziua Eroilor se celebrează cu ocazia Înălțării Domnului, atât în Baia-Sprie, cât și la Chiuzbaia, unde au loc manifestări patriotice în cadrul cărora sunt comemorați eroii neamului, în special eroii din zonă care s-au jertfit pentru patrie, pe câmpul de luptă, în închisorile comuniste și la Revoluția din 1989.

Text și foto: eleva Miruna Demian (clasa a VIII-a B)

14/05/2020

„Zilele Orașului Baia-Sprie” este un alt eveniment care nu va mai avea loc în acest an și care se organiza în luna august. Pe parcursul acestor zile erau mai multe manifestări: dansuri și cântece populare și moderne, standuri cu servire de produse culinare tradiționale, articole de artizanat ale meșterilor populari din zonă, demonstrații de olărit, ateliere pentru copii, competiții sportive, expoziții de pictură și fotografie în aer liber, concerte ale unor vedete de muzică modernă și populară și, bineînțeles, spectacol de artificii!

Text și foto: eleva Alexandra Tar (clasa a VII-a C)

13/05/2020

Lacul Albastru din Baia-Sprie rămâne mai trist, în acest an, în așteptarea turiștilor (localnici și străini) care veneau la Zilele ce-i erau dedicate, din anul 2012 încoace, în cursul lunii mai.
Cu ocazia „Zilelor Lacului Albastru” se desfășura „Crosul Lacului Albastru”, concurs de trail running, tirolină şi paint ball, iniţiere şi orientare sportivă, camping, party cu DJ, tur ghidat de mountain bike, amenajarea unor căi de acces spre lac, montarea de indicatoare de informare şi orientare în zonă, activităţi de informare şi conştientizare ecologică şi civică.
Lacul a rezultat în urma prăbușirii unei galerii de mină (1919-1920), iar reziduurile metalice cu ioni de cupru şi sulfat de fier fac ca apa acestui lac să capete, cu timpul, o culoare verzuie. În anumite condiţii meteo şi de luminozitate, apa devine albastră ceea ce i-a atras denumirea de Lacul Albastru. Aceasta arie naturală protejată se află situată într-o pădure tânără de gorun pe versantul sudic al Dealului Minei la altitudinea de 530 m şi are o suprafață de 0,5 ha.

Text și foto: eleva Alexandra Tar (clasa a VII-a C)

21/04/2020

În a treia zi de Paști, la Chiuzbaia se ține un Joc la Șură. Oamenii satului se adună în curtea unui gospodar și aduc coșerci pline cu bunătăți. Îmbrăcați în costumele populare, specifice satului Chiuzbaia, femeile, bărbații și copiii joacă, cântă din voce și la vioară, recită poezii, spun glume, povestesc, degustă bucatele și băuturile aduse de către fiecare participant, se simt bine și e multă voie bună!
Text redactat de eleva Demian Miruna (clasa a VIII-a B)
Fotografii din arhiva doamnei învățătoare Ana Lucia Avram (din 18 aprilie 2017)

18/04/2020

Dora (nepoata): Cum era Paștele pe vremea copilăriei matale?
Marița Grigor (bunica): La începutul postului mama aduna toate vasele, făcea leșie și le spăla cu leșie să nu rămâie niciun miez de grăsime de dulce.
Se apropiau Paștele, se văruiau casele frumos pe dinafară și pe dinăuntru, se făcea cu lut pe jos, nu ca și-acuma podele și gresii.
Venea Paștele. În Joia de Paști vopseam ouă cu coji de ceapă, cu frunze de tăt felu de plante. Atât era de tainic și de frumos!
În Săptămâna Mare, femeile creștine nu făceau prea multe, numaʼ la biserică și la rugăciune erau.
În Vinerea de Paști se făcea Prohodul lui Iisus la biserică. Toată lumea era încernită, îmbrăcată încernit, în negru. Era o liniște și o pace-n sat! Și bună înțelegere între oameni.
Venea Noaptea de Paști. Învierea. Toată suflarea satului, care putea să miște, merea la biserică cu lămpașuri aprinse în mână. Cu lămpașe de petrol. Parcă și acum o văd pe mama mergând cu lompașul...
De la Noaptea de Înviere veneam acasă, dormeam, ne sculam dimineața, meream la biserică cu coșarca cu ouă, cu pască, puneam în coșarcă miel umplut și așa sărbătoream. A doua zi de Paști veneau udătorii, după tradiție. A treia zi de Paști se făcea joc peste hotarul satului. Spuneau bătrânii că nu e voie să se facă zgomote în incinta satului, deoarece se năpustește grindină și tunete mari peste vară. Așa era de frumos, tainic și minunat!
Interviu realizat de Maria Teodora (Dora) Grigor (elevă a Școlii Chiuzbaia cu bunica sa, Marița Grigor (rapsod și meșter popular din Chiuzbaia)
Foto: Adelin Țineghe (fost elev al Școlii Chiuzbaia)

17/04/2020

Săptămâna Mare este numită și Săptămâna Patimilor în care, la biserică, se săvârșesc Deniile, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate mărețe și sfinte.
Săptămâna acesta este sfântă, iar postul trebuie ținut strict.
În biserică se oficiază, în fiecare seară, Deniile, slujbe prin care credincioșii îl ,,petrec” pe Iisus pe drumul Crucii, de la moarte și până la Înviere.
Miercurea Mare este ziua când Iuda l-a vândut pe Iisus.
Joia Mare este ziua Cinei celei de Taină, în biserică citindu-se cele 12 Evanghelii. Din Joia Mare până după Înviere, nu se mai trag clopotele la biserică, ci doar se bate toaca. Tot în acestă zi se vopsesc ouăle în culoarea roșie, reprezentând sângele lui Iisus.
Vinerea Mare este ziua Sacrificiului Domnului Iisus Hristos pe Cruce, fiind ziua în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie, ci se desfășoară Denia Prohodului Domnului.
Sâmbăta Mare este ziua Coborârii la Iad a Mântuitorului, fiind sâmbătă care încheie Săptămâna Patimilor.
Duminica este ziua Învierii, marcând biruința lui Iisus Hristos asupra morții. În aceasta zi, credincioșii merg la biserică îmbrăcați în straie populare și duc coșerci cu bucate pentru a fi sfințite și binecuvântate de preot.
A doua zi de Paști, credincioșii merg la biserică după rânduială. Băieții din sat, fie mai mari fie mai mici, organizați în grupuri, merg cu stropitul la fete, pornind din capătul satului din jos și până în capătul satului din sus. Băieții stropesc fetele cu parfum, în semn de prietenie și pentru a rămâne frumoase tot anul.
A treia zi, slujba se face la mănăstirea din Chiuzbaia, unde toți credincioșii merg la rugăciune.
Text și foto: Miruna Demian (elevă în clasa a VIII-a B), Adelin Țineghe (fost elev al Școlii Chiuzbaia)

17/04/2020

Sărbătoarea de Florii se desfășoară în satul Chiuzbaia înainte cu o săptămână de Sfintele Paști. Această sărbătoare face parte din Sfintele Sărbători Pascale. Oamenii merg la biserică pentru Sfânta Liturghie. În timpul liturghiei, preotul rostește rugăciuni pentru sfințirea florii specifice acestei sărbători, "mâțuca". La sfârșitul liturghiei, fiecare persoană se autoservește cu o crenguță de mâțucă (ramură a copacului numit Loză).
La casele lor, oamenii obișnuiesc să țină mâțucile deasupra icoanelor. Mâțucile se păstrează pentru vremuri grele, furtuni, tunete și fulgere, aprinzându-se o crenguță pentru liniștirea vremii.
Text și foto: Adelin Țineghe (fost elev al Școlii Chiuzbaia)

29/03/2020

Fior de primăvară la Baia-Sprie!

Foto și text: eleva Larisa Tudose (clasa a VII-a B)

29/03/2020

La Chiuzbaia, portul popular femeiesc include:
spăcel, pindileu, zadie albastră înainte, zadie (năframă) în cap, opinci sau ghetuțe (vara) și gubă (iarna). La gât femeile poartă barșon (zgardă) cu mărgele.
Zadia albastră a înlocuit zadia cu flori asemănatoare zadiei din zona Fisculaș, după 1931, când a avut loc Reuniunea Mariană la Chiuzbaia (aceasta reuniune este o asociație religioasă greco-catolică ce are drept scop promovarea unei devoțiuni deosebite față de Preacurata Fecioară Maria, model de trăire creștină și de virtuți care să conducă pe membrii lor).
Costumul bărbătesc are în alcătuire: chemeșă, gaci, curea, cizme, clop, cojoc și gubă cujmă (iarna).
Text redactat de către eleva Miruna Demian (clasa a VIII-a B) după informațiile culese de la tanti Marița (Marița Grigor)
Fotografii: din arhiva doamnei Marița Grigor (rapsod și meșter popular din Chiuzbaia)

29/03/2020

In Baia-Sprie se poartă costumul specific zonei etnografice Fisculaș.
Costumul pentru femei este compus din spăcel sau „chemeșă”, poale și șurț, iar în picioare ghetuțe („jumătăți”), pentru că sunt mai scurte. Când nu e așa de frig, femeile poartă ,,căbat" un fel de sacou strâns în spate de culoare închisă negru sau maro. La gât, femeile poarta zgardă sau barșon cu mărgele.
Costumul bărbătesc este compus din chemeșă, gaci („gate"), curea, cizme, clop, cojoc și iarna gubă și cujmă.

Text redactat de către eleva Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B) după informațiile culese de la doamna Mariana Cînța
Fotografii: din arhiva doamnei Mariana Cînța si a domnului director al Casei de Cultura din Baia-Sprie, Sorin Todoran

26/03/2020

Olăritul a fost o altă ocupație de bază a locuitorilor din Baia-Sprie, pe lângă minerit. În orașul Baia-Sprie a existat un centru de ceramică smălțuită și nesmălțuită încă din secolul al XVII-lea. Ca elemente de decor, predomină formele geometrice și cele vegetale, asemănătoare multor centre ceramice din România.
Daniel Leș este un olar celebru din Baia-Sprie, care continuă activitatea de olărit în oraș, luptând pentru salvarea unor case vechi din zonă, prin restaurarea acestora. Artistul realizează nu doar vase de lut, ci și sculpturi figurative, ilustrând chipuri de oameni în diferite momente ale vieții. Daniel Leș a obținut multe premii, nu doar în România, ci și în alte țări, lucrările sale fiind extrem de apreciate.

Text redactat de către eleva Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)
Poze: din arhiva învățătoarei Georgeta Dan, realizate la „Casa Olarului” (atelierul olarului Daniel Leș), în primăvara anului 2018 (Săptămâna „Să știi mai multe, să fii mai bun” - elevii clasei pregătitoare A), din arhiva învățătoarei Annamaria Lăpușan și din arhiva domnului Firicel-Gavril Grigor din Chiuzbaia, fiul doamnei Marița Grigor (rapsod și meșter popular din Chiuzbaia)

12/03/2020

Oieritul și mineritul au fost preocupările principale ale locuitorilor din Chiuzbaia. Cei care nu lucrau la mină se ocupau de oierit. Fiecare familie avea cel puțin 4 oi pe lângă casă, iar lâna o foloseau pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte (gube, cioareci, pieptare, jerseie, ciorapi etc.) sau a obiectelor de care aveau nevoie în casă casă (cergi, cuverturi, covoare). Vopsirea lânii se făcea cu coji de nucă, de ceapă sau cu frunze de arin, gutui, cais, soc și altele. Pentru spălarea lor se folosea și se mai folosește vâltoarea, pentru că, spălate cu mașini automate, aceste obiecte se distrug. Guba este folosită în sezonul rece de la cei mai mici, de la coconi, până la vârstnici, atât de bărbați cât și de femei. Este confecționată din lână naturală toarsă, albă, gri sau neagră, iar pănura este țesută manual în război, spălată în vâltori și apoi croită.
Text cules și prelucrat de eleva Miruna Demian (clasa a VIII-a B) după articolul „Șezătoarea cultural-literară la Chiuzbaia” din revista „Spriana” (An XV, nr. 4, p. 30).

12/03/2020

Marița Grigor din Chiuzbaia ne vorbește despre prelucrarea cânepii:
„Mama avea cânepă. Punea cânepa în topilă, acolo în apă băltea 2-3 săptămâni, o scotea de acolo și o întindea pe garduri și se usca. Atâta era de albă și de frumoasă! Și o punea pe meliță și o melița, după ce era uscată, iar toamna mai târziu, după cules, după ce culegeam toate din câmp, de pe lângă casă, se punea și peria cânepa, o punea pe perietoare, o punea pe târnaț și o peria, rămâneau câlți și se făceau fuioare.
După sărbătorile de iarnă, după Crăciun și Bobotează, femeile se puneau să toarcă. Femeile mai în vârstă torceau fuioarele, iar la tinere le dădeau câlții ăia mai încâlciți. Țeseau, apoi puneau tiară și se muia tortul. Tortul acela se punea pe rășchitori, apoi se punea în ciubere cu cenușă și le muia, le întindea pe ață și le punea pe depănătoare și făcea gheme. Și punea tiară, urzea tiară și pânză și făcea cămăși. Mie-mi făcea cămașă lungă să nu mă strângă păstă mijloc și la o fată de-a surorii ei, ce o ținut-o mama, îi făcea pendeleu și spăcel ca să fie îmbrăcată frumos în zâua de Paști. Făcea fățoi pe masă, cearșafuri, lipideauă și îmbrăcăminte în casă. Pentru bărbați țesea cămașă și izmene. Iarna țesea, din lână, pieptare și le vopsea cu coji de nucă, cu coajă de arin sau cu ce avea natural.”
Text cules de eleva Maria Teodora (Dora) Grigor (nepoata doamnei Marița Grigor), clasa a IV-a, Școala Chiuzbaia

12/03/2020

În satul Chiuzbaia se mai organizează vestitele șezători.
Spre exemplu, la Șezătoarea cultural-literară intitulată „Îndeletnicirile femeilor și fetelor din localitatea Chiuzbaia—moștenire din moși strămoși”, din 9 februarie 2017 (organizată la Școala Chiuzbaia de către doamna învățătoare Avram Ana Lucia, ajutată de preotul satului, starețul Mânăstirii Chiuzbaia, precum și de Vasile Bele - jandarm, staroste, scriitor, etnolog, redactor al revistei „Din Vatra satului”), participanții au fost femeile din sat care se ocupă de prelucrarea lânii (Tătar Maria, 72 de ani, Grigor Marița, 75 de ani, Avram Aurica, 65 de ani, Costin Maria, 75 de ani), copiii, tinerii și bătrânii din Chiuzbaia. În cadrul șezătorii amintite s-a discutat despre prelucrarea lânii și a cânepii din cele mai vechi timpuri până azi, cu mijloace tradiționale („cujelcă” ce semnifică „furcă”, „caier”, „fus”, „roată”, „urzeală”, „tiară”, „spată”, „iță”, „dudulină”). S-a vorbit despre obiectele realizate din lână și cânepă (cergi, ștergare, fețe de masă, gube, jerseie, ciorapi, cioareci, pieptar, izmene, cămăși, pendeleu, spăcel și multe altele). S-au spus povești, glume, proverbe, zicători, ghicitori, s-a cântat, s-a dansat și s-au degustat mâncăruri și băuturi tradiționale.
Marița Grigor, poet și rapsod popular din Chiuzbaia, povestește despre șezătorile de pe vremuri din Chiuzbaia.
„La noi se făceau șezătorile. Atât de frumos era! Aveam casă mare, încăpătoare tare, aveam lampă de petrol de 11 numere, cu flacără mare, foarte luminoasă și veneau – la fata ce-o ținut-o mama – 7-8 fete în șezătoare: una torcea, alta făcea ciorapi, alta scălmăna, fiecare ce știa. Se cânta, făceau glume, spuneau povești, ghicitori.”

Text cules și prelucrat de eleva Miruna Demian (clasa a VIII-a B) după articolul „Șezătoarea cultural-literară la Chiuzbaia” din revista „Spriana” (An XV, nr. 4, p. 30).

12/03/2020

Țesutul a fost o preocupare străveche a femeilor din comunitățile tradiționale, care, odată cu modernizarea societății, a pierdut teren sub incidența progresului economic.
Clubul Impact Spria din loc Baia-Sprie, jud. Maramureș (lideri dir. prof. Petric Emil și documentarist Costin Melinda) s-a gândit să-și aducă aportul la conservarea și promovarea acestui meștesug arhaic prin proiectul intitulat Arta războiului de țesut, sprijinit de Fundația Noi Orizonturi.
Activitățile clubului au loc în Centrul de Documentare și Informare al Școlii Gimnaziale Baia-Sprie, unde elevii se întâlnesc în fiecare zi de vineri, după orele de curs pentru a învăța despre valorile care ne reprezintă ca popor:
Am readus la viață un război de țesut și am învățat să folosim hainele vechi pentru a țese preșuri multicolore – Pop David (a VII-a A )
Am învățat să confecționăm, în atelierul școlii, mai multe războaie pentru țesut zgărdane și brățări - Costin Radu (a VII-a A)
Țesutul zgărdanelor este o activitate plăcută și relaxantă pentru mine - Alexandru Gabriel (a VII-a A)
Muncim, socializăm, învățăm și ne încărcăm cu energie pozitivă – Brezoczki Iris (a VI-a B ).
Ne îmbogățim cunoștințele și ne cultivăm simțul estetic – Morar Cristiana (a VI-a A)

29/02/2020

Marița Grigor din Chiuzbaia este o păstrătoare a folclorului din zona sa natală și o luptătoare pentru tradiții, obiceiuri ale locului, valori morale și creștine. A debutat la vârsta de 70 de ani cu o culegere de creații populare din satul Chiuzbaia („Creații populare, de prin lume adunate...”), dar a scris o altă carte („Colecția—poezie populară, cântece din bătrâni, vorbe și zicători, colinde”), împreună cu nepotul ei, Vasile Bele, în 2012. Revista „Din vatra satului” i-a apreciat talentul, prin cuvântul redactorului Gheorghe Ursan și al profesoarei Florica Jurasko. Marița Grigor este adesea invitată în emisiuni de televiziune locală și participă la evenimentele din sat, în special la șezători, unde și împărtășește poveștile, colindele, proverbele și zicătorile pe care le știe sau amintiri din copilăria sau tinerețea ei. Să o asculți este o mare plăcere!

Text redactat de eleva Miruna Demian, clasa a VIII-a B
Fotografii din arhiva Mariței Grigor prezentate de eleva Maria Teodora (Dora) Grigor (nepoata doamnei Marița Grigor), clasa a IV-a

29/02/2020

Aurel Popp, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai școlii băimărene de pictură, a locuit și a pictat în Baia-Sprie, într-o casă cumpărată aici, între anii 1932 și 1960.
Artistul Aurel Popp s-a născut la 30 august 1879, în comuna Căuaș din județul Satu Mare, într-o veche familie de preoți greco-catolici. În perioada liceului, la Carei, îl cunoaște pe poetul Ady Endre.
Prieten cu Ady Endre și Nicolae Tonitza, Aurel Popp a adus cu el în oraș, de-a lungul timpului, mulți prieteni pictori de seamă ai vremii. Se înscrie la Școala superioară de desen și caligrafie din Budapesta, ducând în continuare o viață plină de lipsuri. În 1903, în anul IV, este trimis în Italia cu o bursă de studiu. Vizitează Roma, Siena, Perugia, Assisi și Orvieto.
Între 1911 și 1913 primește din partea Ministerului Cultelor o bursă de studii la Paris, unde se înscrie la Academia Julian pentru a studia pictura. În paralel, urmează cursurile de sculptură ale lui Paul Landovski, sculptor francez de origine poloneză, autor al lucrării monumentale „Cristo Redentor” (Hristos Mântuitorul) din Rio de Janeiro. Câștigă în câteva rânduri premiul I pentru pictură și desen. Pentru a se putea susține financiar, prestează la Paris diverse munci brute, inclusiv la docurile de pe malurile Senei. Călătorește la Meissen (unde studiază ceramica), la Londra și Berlin. Obține prelungirea bursei și, după o scurtă vizită în țară, se reîntoarce la Paris. Face călătorii de studii la Madrid, Bruxelles, Düsseldorf, Köln, München, Amsterdam și Londra.
Aurel Popp devine mesagerul unei arte profund realiste și umaniste, pictând aspecte din munca și viața grea a minerilor din Baia-Sprie. Este remarcat de Octavian Goga, ministrul Culturii, dar și de Regina Maria care vrea să-i cumpere tabloul „Păcat… păcat…”.
Între cele două Războaie Mondiale se împrietenește cu poeții Emil Isac și Octavian Goga și înființează o școală de artă pentru copiii săraci talentați la Satu Mare. Pentru a-și câștiga existența începe să se ocupe cu olăritul.
La Satu Mare, artistul Aurel Popp este vizitat de Nicolae Tonitza, între cei doi legându-se o strânsă prietenie, confirmată și de o lungă corespondență și de articol al lui Tonitza despre Aurel Popp din revista „Artele frumoase”.
Tot în această perioadă are loc contactul cu Școala de pictură („Colonia pictorilor”) de la Baia Mare, fondată de pictorul Simon Hollósy, în 1896. Se separă după un timp de acest grup (pictura sa contravenind stilului propriu-zis de la Baia Mare) și se retrage cu atelierul la Baia-Sprie. În jurul său se grupează numeroși alți pictori cu vederi avangardiste proveniți din cadrul aceleiași colonii.
Este considerat cel mai mare pictor ardelean, iar la expoziţiile de la Salonul Oficial din București, din 1926 și 1927, compoziţiile sale de mari dimensiuni vor face senzaţie.
După expoziţia pictorilor ardeleni de la Cluj din 1921 Aurel Popp va înfiinţa la Satu Mare (1023-1927) Fabrica de ceramică de lux DAC (atelierul de porțelanuri și olărie), întreprindere care ulterior va falimenta (se păstrează însă o serie întreagă de prototipuri).
Doi ani mai târziu, în 1923, când va expune produsele la Cluj, acestea vor fi primite cu entuziasm, considerându-se ca frumuseţe si calitate egale cu cele realizate în marile centre europene de ceramică. La vernisaj participă Regele Ferdinand şi Regina Maria. În această perioadă realizează lucrările sale de mari dimensiuni cu tematică socială și antimilitaristă.
Perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-o petrece în cea mai mare parte la Baia-Sprie, unde își cumpărase o casă încă din 1932. În perioada 1932 - 1943 merge în fiecare vară la Baia-Sprie unde pictează peisaje.
După război, deși se considera un intelectual de stânga, o duce foarte greu. Nu primește pensie, dar nici nu mai poate vinde lucrări ca să se întreţină.
În anul 1958 i se conferă titlul de Artist emerit, iar la 8 august 1960 se stinge din viață, la Satu Mare.

Text și imagini culese de eleva Alexandra Tar, clasa a VII-a C

19/02/2020

Fecioara Maria este Ocrotitoarea Orașului Baia-Sprie și a minerilor. În cinstea Fecioarei Maria, sculptorul Mircea Rusu a realizat - în decursul a trei ani - monumentul de marmură inaugurat pe data data de 18 august 2018 (în Anul Centenarului Marii Uniri), în cadrul Zilelor Orașului. Acest monument se află în Parcul Civic din centrul nou al orașului.
Text și foto: Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)

19/02/2020

Sculptura „Minerul” - inaugurată la 15 august 1997 și amplasată la granița dintre centrul nou și centrul vechi al orașului Baia-Sprie - este realizată de talentatul sculptor Adi Joseph, cel care a contribuit la realizarea a peste 40 de altare în biserici și mânăstiri din România.
Această operă este un omagiu adus minerilor, știut fiind că orașul Baia-Sprie a fost unul dintre centrele miniere importante din Maramureș.
Activitatea minieră în regiunea localității este semnalată chiar din epoca bronzului. Exploatarea aurului și argintului este amintită prin anii 1141 la colonizarea sașilor (etnici germani) în regiune. Multă vreme, minele din Baia-Sprie au reprezentat proprietatea împărătesei Maria Tereza.
În timpul regimului comunist, în minele de oraș au fost aduși și siliți să lucreze în condiții extrem de dure (la temperaturi foarte ridicate), multe personalități, oameni de cultură sau politicieni care nu conveneau comuniștilor. În prezent, activitatea minieră a orașului este blocată, iar minele sunt închise.
Text și foto: Viviana Mateoc, clasa a VIII-a B

06/01/2020

✨🎄Feerie nocturnă la Baia-Sprie ❄✨

Text si foto: Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)

06/01/2020

Primăria orașului Baia-Sprie se află într-o clădire construită în anul 1739, pe locul primăriei vechi, incendiate în 1593, de tătari. Aici a fost Sediul Oficiului Minelor, aspect evidențiat prin decorațiunile ce amintesc de trecutul minier.

Text și foto: Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)

06/01/2020

Hotelul Korona (Coroana) din Baia-Sprie a fost construit între anii 1890 și 1909. Clădirea cu etaj amplasată în apropierea primăriei, avea la parter restaurantul, bucătăria, o cafenea și cinci camere de oaspeți, iar la etaj sala mare, unde au fost organizate spectacole de teatru și seară de dans. Tot la etaj era o garderobă și două săli mai mici pentru întrunirile literare. În această clădire, momentan, funcționează Casa de cultură a localității Baia-Sprie, recent renovată.

Text redactat de elevele Paula și Alina Topan (clasa a VII-a B),
Foto: Paula Topan (clasa a VII-a B), Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)

06/01/2020

Fosta Școală Generală nr. 1 din Baia-Sprie a funcționat mulți ani în clădirea cunoscută sub numele de „Zarda”, construită între 1887 și 1890 și care a fost, inițial, destinată școlii confesionale romano-catolice de fete. Până la naționalizarea din anul 1948 instituția a fost condusă de surorile din Ordinul Surorilor de Caritate care și-a început activitatea în 1842 la Satu Mare. După 1948 măicuțele vor fi nevoite să părăsească vechiul lor edificiu. Astăzi clădirea este nefolosită, fiind în stadiu de degradare!

Text redactat de eleva Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)
Foto: Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B) și Paula Topan (clasa a VII-a B),

06/01/2020

Biserica romano-catolică „Sfânta Maria” din Baia-Sprie, aflată în centrul localităţii, chiar lângă biserica reformată şi sediul actual al primăriei, a fost construită între 1847 şi 1858 după planurile preotului Tischler Albin, în locul unei biserici mai vechi demolată în anul 1847.
Biserica măsoară 62 m în înălţime, are două turnuri despre care se crede că ar fi aurite, iar cele două cruci au câte 2,5 m. Este construită în stil neoclasic, cu elemente împrumutate din stilul romanic.
Faţada bisericii este monumentală. Intrarea se află în axa centrală a faţadei principale cu trei axe, amenajat sub un portic înălţat de 12 trepte, ieşit în rezalit. Porticul este format din patru coloane cu capiteluri ionice şi fusuri canelate, care susţin un timpan. În faţa bisericii, pe piedestaluri înalte sunt aşezate statuia regilor sfinţi maghiari Sf. Ştefan şi Ladislau, iar în nişele cu închidere semicirculară ale faţadei se află statuile Sfinţilor Petru şi Pavel. Frontonul porticului este flancat de două turnuri cu plan rectangular cu două etaje, care se ridică deasupra cornişei principale, fiind acoperite cu coifuri octogonale înalte.
Coloanele din interiorul bisericii au fost făcute din marmură roşie râşnită, pentru că dacă foloseau marmura ca atare ar fi fost prea grele şi fundaţia nu ar fi rezistat. De asemenea, o cristelniţă de marmură roşie este acoperită cu un capac de lemn, în formă de clopot, cu o sculptură ce reprezintă Botezul Domnului.
Pictura altarului principal înfăţişează Înălţarea Maicii Domnului, fiind realizată în 1858 de Károly Lotz. În timpul postului Sfintelor Paşti aceasta este acoperită cu o scenă a Răstignirii pictată în 1935 de pictorul Hajós Ilona originar din Baia-Sprie. În capelele laterale, deasupra altarelor neoclasiciste, se află tablouri pictate de Franz Geiling în 1859, reprezentând Răstignirea (dreapta) şi Sf. Ioan de Nepomuk (stânga), iar în nişele aflate în aceste capele sunt plasate statuile din lemn a Sf. Ana, Sf. Iosif, Sf. Florian şi Sf. Emeric.
Biserica are și o mică bibliotecă, unele cărți datând chiar din anul 1600. În colecţia bisericii se păstrează de asemenea un steag a minerilor din 1859.
Printre picturile şi statuetele din interior, se remarcă statueta reprezentând-o pe Sfânta Varvara, protectoarea minerilor, despre care se spune că era o fată tânără, ce a trăit prin anii 300 şi care era foarte apropiată de creştini, împotriva voinţei tatălui ei - un înalt funcţionar. Varvara ar fi fost închisă de tatăl ei într-un turn cu două ferestre, iar fata mai săpat în perete o fereastră, pentru a fi trei şi pentru a mărturisi, în acest fel, despre Sfânta Treime. Așadar iată motivele pentru care Varvara este protectoarea minerilor: credinţa ei a fost atât de mare, nefiind înfricoşată de hotărârea tatălui său de a o decapita și, în plus, ea a fost închisă în turn, aşa cm minerii sunt închişi în subteran şi ea a reuşit să mai sape o fereastră în zidul turnului, ceea ce simbolizează posibilitatea salvării.
Biserica a fost restaurată de mai multe ori. Cele mai importante au fost lucrările de refacere din anii 1982–1984, când au fost restaurate picturile murale, s-au demontat cele două altare laterale şi amvonul, iar în ultima travee a navei dinspre tribuna de orgă au fost ridicate două altare mai mici şi au înlocuit orga din 1857 cu o orgă electrică.
În fața bisericii este o fântâna arteziană numită „Fântâna lui Stoll” – după numele primarului Stoll Karoly care a comandat-o la Viena –, construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, realizată din bronz, iar în mijlocul fântânii este statuia unei zeiţe ce ţine pe umăr un vas de ceramică, o carafă, din care ţâşneşte apa.

Text redactat de elevele Paula și Alina Topan (clasa a VII-a B), Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)
Foto: Paula Topan (clasa a VII-a B), Viviana Mateoc (clasa a VIII-a B)

06/01/2020

Baia-Sprie în haină albă! O încântare! O plimbare prin centrul vechi al orașului ne amintește că n-a trecut mult de la Crăciun... că e încă vacanță!

Text și foto: Paula Topan (clasa a VII-a B)

06/01/2020

La începutul fiecărui an, din data de 1 sau 2 ianuarie, preotul, însoțit de cantor și făt, cei care slujesc la biserică, umblă pentru a sfinți și a aduce binecuvântare caselor.
Slujba de Bobotează are loc în data de 6 ianuarie, începând cu ora 8. Toți credincioșii se străduiesc să-și facă timp pentru Sfânta Liturghie, ducând apă de izvor pentru a fi sfințită. A doua zi de Bobotează, se sărbătorește Sfântul Ioan Botezătorul.

Text și foto: Adelin Țineghe (fost elev al Școlii Chiuzbaia)

05/01/2020

În ajunul Anului Nou, băieții din satul Chiuzbaia umblă cu uratul plugușorului pe la casele oamenilor. Eu și cu verișorul meu, am urat plugușorul 4 ani la rând, de atunci nu a mai dus nimeni tradiția mai departe. Din păcate, această tradiție s-a pierdut în satul Chiuzbaia.

Text si foto: Adelin Țineghe (fost elev al Școlii Chiuzbaia) și Rareș Bele (clasa a VIII-a B)

02/01/2020

Brondoșii sunt doar în unele părți ale Maramureșului. Obiceiul din Baia-Sprie este inspirat de brondoșii din orașul Cavnic. La Cavnic, se crede că brondoşii au apărut după invazia tătarilor (1717), care răspândeau groaza în jur, îmbrăcaţi în piei de animale. Se spune că modelul a fost preluat de căvnicari, care, după ce şi-au făcut măşti din piele de oaie şi şi-au pus pe ei clopote, ar fi ieşit "să sperie spiritele rele şi ghinionul". Ei vin în casele oamenilor ca să alunge ,,spiritele rele”, iar cei strânşi în braţe de brondoşi vor avea noroc tot anul ce vine şi vor fi feriţi de rele.
În Baia-Sprie, acest obicei are loc de la Crăciun până în prima zi a Anului Nou, de Sfântul Vasile, când se face jocul lor: se adună în cerc și sar ca să se audă zgomotele produse de talăngi (droange).
Așadar, în ziua de 1 ianuarie, la amiază, începe jocul brondoșilor sus, în centrul vechi al orașului Baia-Sprie, lângă sediul poliției și coboră la bradul din centrul nou al orașului, unde își continuă jocul. După ce se termină jocul, brondoșii pornesc la casele oamenilor și cei care îi primesc în casă vor avea noroc tot anul.

Text redactat de elevele Nicole Oltean (clasa a VI-a B) și Alexandra Ciceu ( clasa a VII-a B)
Foto: Jessica Kovacs și Alexandra Ciceu (clasa a VII-a B), Nicole Oltean (clasa a VI-a B)

Baia-Sprie - oameni și locuri de aur

13/05/2021

14/05/2020

14/05/2020

13/05/2020

21/04/2020

18/04/2020

17/04/2020

17/04/2020

29/03/2020

29/03/2020

29/03/2020

26/03/2020

12/03/2020

12/03/2020

12/03/2020

12/03/2020

29/02/2020

29/02/2020

19/02/2020

19/02/2020

06/01/2020

06/01/2020

06/01/2020

06/01/2020

06/01/2020

06/01/2020

06/01/2020

05/01/2020

02/01/2020

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category

Other Tourist Information Centers in Baia-Sprie