31/07/2023
Schimbăm anotimpul și ne întoarcem, cu aproximație, în iarna anului 1980. Ne aflăm pe strada Blănari (conform plăcuței stradale), stradă a cărei denumire a tot fluctuat de-a lungul timpului, fiind una dintre străzile care a avut cele mai multe redenumiri. Pe partea stângă înainte aveam strada Dacia fostă Gându', care începea dintre cele două hale și se intersecta cu trei străzi: strada Lemnăria Veche (mai jos de fotograf), cu strada din fotografie- Blănarilor, și cu Miorița (următoarea stradă din fața clădirii cu parter, în fața semnului Accesul interzis).
Dacă este să cercetăm cronologic planurile topografice ale orașului, observăm că această stradă în anul 1832 era mobilată cu case/barăci din lemn sau paiantă. Singura excepție o făcea imobilul cu etaj construit din piatră sau cărămidă care va fi deținut în viitor de familia Schlesinger (în 1906). În anul 1832, când orașul a fost topografiat de către inginerii țariști, aproape jumătate din centrul nostru vechi sau istoric era dominat de case/dughene din lemn sau paiantă.
Strada din partea stângă ce urca spre hotelul Rareș, strada Dacia cm o cunoașteați dumneavoastră, are o vechime considerabilă și exista în anul 1832. Aceasta conecta două piețe - Piața Târgului Vechi de piața din jurul bisericii Sfântul Gheorghe. De asemenea se mai făcea legătura și între mahalaua Țigănimei/Calicimei și Piața Târgului Vechi.
Acest imobil cu etaj din fața fotografului a fost construit probabil la sfârșit de secol XIX, în anul 1905 era deja construit și primul proprietar pe care îl putem menționa este Moses Grunberg, iar la imobilul cu parter, lipit, din partea dreaptă proprietar era Solomon Leib Fichler. În anul 1872, pe planul Emilian figurează un imobil pe parcela/locația aceasta, însă tind să cred că nu este unul și același cu acesta din fotografie din cauza formelor diferite ale celor două- cea din 1872 și cea din fotografie (existentă 1905).
Strada Dacia, dispărută din nomenclatorul stradal odată cu demolările de la mijlocul anilor 1980', a avut, de asemenea, mai multe denumiri:
1. Strada Târgul Vechiu (ante 1899)- fiind una dintre cele mai vechi denumiri stradale din oraș;
2. Strada Gându- 1899-1947?;
3. Strada Dacia- 1947-1985? (când a și dispărut din nomenclator, jumătate din traseu fiind demolat);
Readucând din nou în discuție imobilul din imagine, acesta se afla la numărul 5 precum se poate vedea în fotografie dacă măriți, însă nu putem ști cu certitudine dacă numerotația stradală a acestei străzi a fost modificată sau nu de către comuniști. Tind să cred că nu s-a umblat la numerotare deoarece la parter a funcționat multă vreme o librărie, ceea ce coincide și cu ceea ce a funcționat și în perioada interbelică, adică înainte de naționalizare. În perioada interbelică, anul 1936, și-a desfășurat aici activitatea Librăria Kohn Elias & B. Kaufmann, cu adresa pe strada V. D. Vasiliu (actuala stradă Victoriei) nr. 5.
Sărind în urmă, în anul 1924 pe această stradă exista o fabrică de plicuri/hârtie denumită "Cosmos" deținută de același Kohn Elias, însă în parteneriat cu un anume Mayer. Tot în 1924 exista și o librărie pe această stradă, deținută de o anume Diaconiței A. Sursa nu ne precizează la ce numere au funcționat acestea, de aceasta nu putem ști cu exactitate ce a funcționat aici până în anul 1936, doar speculăm.
În timpul celui de-al doilea război mondial adică în timpul dictaturii fasciste a mareșalului Antonescu, în acest imobil a locuit contabilul evreu Iosef Rappaport Dain- ce figura pe o listă de evrei contabili obligați la muncă obligatorie din data de 7 septembrie 1943. Mai figura de asemenea cu adresa aici și fiul lui Moses Grunberg (primul deținător de care știm), cizmarul Luies Grunberg născut în 1892 și decedat în anul 1941.
După război a fost naționalizată de către stat, la parter a funcționat o librărie iar la etaj au fost cazați diverși chiriași, printre care și doi dintre urmăritorii acestei pagini 😃.
A fost demolată această clădire, împreună cu cele din jur cu câteva excepții, la jumătatea anilor 1980', în loc fiind construit un ansamblu de locuințe tipizate P+2 făcând parte dintr-un proiect de "modernizare" a zonei centrale. Această clădire poate că merita păstrată față de cele din jur, cât și traseul stradal al străzii Dacia. Păcat.
Fotografia a fost prelucrată de către administratorul acestei pagini și aparține în original domnului profesor și artist plastic Gheorghe Stanciu, căruia îi mulțumesc pentru fotografiile donate.
