26/05/2022
NUNȚILE DE ODINIOARĂ - SPECTACOL DE TRADIȚII ȘI CONTINUITATE ROMÂNEASCĂ
Ieri, puțin după orele amiezii, m-am întâlnit cu o veche cunoștință. Un domn din zona Dobrogei care are mult drag de Bucovina, de frumusețile țării, în general. Cum necum am ajuns să vorbim de nunți...de nunțile de odinioară și când spun de odinioară mă refer la cele de prin anii 60, 70, 80 sau și mai de demult. Bineînțeles din auzite de la părinți, bunici și din citite, de prin cărți.
Dacă astăzi opulența caraghioasă, de prost gust o întâlnești și în mediul rural aici referindu-mă și la muzica gen manele ( nu am nimic cu maneliștii doar că nu suport genul acesta de lălăială orientală gen Taraf-postul Tv ) la fandoseli culinare care mai de care mai prost gătite și la alte obiceiuri aduse cine știe de pe unde așa ca să se sufoce evenimentul.
Discutam cu domnul Marcus despre nunțile de la țară și aici mă refeream la toate regiunile românești. Dumnealui povestea de nunțile dobrogene . ,,In Dobrogea rurala cândva, la crestini, nunta începea cu o seara înaintea cununiei, când avea loc o mica petrecere pentru femei. Soacra mare împreuna cu alte femei mergeau sa ia nasa, iar apoi porneau împreuna la mireasa pentru a face „închinatul betelei”. Nasa punea apoi în părul miresei o beteala si voalul, oferindu-i si un cadou, de obicei o geanta cu farduri, parfum si bijuterii. În schimb, mireasa oferea si ea un cadou nasei, de regula un sapun si un prosop. În timpul cununiei religioase, mirele trebuia sa se aseze pe rochia miresei daca isi dorea o sotie ascultatoare. La finalul petrecerii, d**a ce nasa ii scotea voalul miresei, se facea hora femeilor. Fiecare dansa cu mireasa, rasplatind-o cu bani pentru dans. A doua zi, mirii mergeau cu un cadou la nasi pentru a le rasplati ajutorul. Și povesteam așa plăcut, la un pahar de suc de soc. Acolo mai sunt și nunți tătărăști, turcești, lipovenești etc. Ne-am oprit la cele de care știam cât de cât ceva amănunte.
Eu am găsit câteva însemnări, printre actele bunicilor în care se scria ( publicatii perioada interbelică ) despre nunta la români . Mi-a atras atenția câteva mărturii aparținînd lui Dimitrie Cantemir referitoare la nunțile care se făceau pe la 1700.
„La ţară, când mirele şi mireasa se duc la biserică, îi urmează tot alaiul, cu muzica, alcătuită din unul, doi sau mai mulţi ţigani, după starea lor materială, cu nişte viori făcute dintr-un băţ, cu trei strune şi o scândură proastă, căci altfel de lăutari nu sunt de găsit în toată ţara; aceştia cântă din vioară şi gură, şi joacă, totdeauna, şi ei împreună cu nuntaşii, şi, atunci, nuntaşii joacă în faţa bisericii, tot timpul cât face preotul slujba cununiei.
Înaintea altarului, se află un covor, pe care vin să-şi ia locul mirele şi mireasa, pe lângă încă un bărbat şi o femeie, care trebuie să le fie martori (naşi); mireasa are faţa întreagă acoperită cu nişte pânze subţiri.
După aceea, preotul ia un şnur de mătase, îi leagă împreună pe toţi patru şi pune câte o cununie pe capul mirelui şi al miresei, iar la acei care au mai fost căsătoriţi le pune câte o coroană de paie şi, după aceasta, îşi începe ceremoniile de citirea evangheliei, despre nunta de la Canna, în limba rusă (slavonă), îl întreabă pe mire dacă vrea să ia, să păstreze, să cinstească şi să hrănească pe această mireasă, întrebare care se pune şi miresei, în ceea ce priveşte partea dintâi, la care trebuie să răspundă „Da!”…
Inaintea plecarii la biserica, traditia cerea ca mireasa care paraseste definitiv casa parinteasca sa-si ceara iertare de la parinti si sa obtina biecuvantarea lor. D**a iertaciune, mirele venea la mireasa impreuna cu nunii, pentru a merge impreuna cu catre biserica.
Casatoria avea loc d**a Liturghie. In timpul cantarii "Isaie dantuieste", atunci cand preotul, impreuna cu mirii, inconjura masa pe care era pusa Evanghelia, neamurile mirilor aruncau peste capetele celor cununati cu orez sau orz, "sortindu-i sa aiba multi copii’.
Pe drumul de intoarcere de la biserica, lumea le iesea inainte cu vase pline cu apa, pe care le varsau in cale. Prin acest gest le urau ca viata sa le mearga din plin. Urma masa mica la socrii mici, unde era jucata zestrea.
D**a aceasta masa se indreptau spre casa mirelui. Drumul spre casa acestuia purta numele de "calea alba". Aici avea loc masa mare. La aceasta masa, mesenii erau rugati:
"Sa nu luati nume de rau
Si sa primiti cm a da Dumnezeu".
Daca masa era bogata se spunea: "Am auzit ca traieste Dumnezeu cu dumneavoastra". Masa dura in jur de trei-patru ore, d**a care incepea jocul, acesta tinand pana a doua zi dimineata. Nasul strangea banii de la oaspeti si d**a ce ii numara si rostea cu glas tare cati s-au adunat, ii pune intr-o naframa, in care mai adauga putina sare, si ii daruia tinerilor.
In a doua zi d**a nunta, avea loc "uncropul". Era momentul cand se facea dezgatitul miresei, care era imbrobodita, semn ca ea a trecut in randul nevestelor.
D**a o saptamana de la cununie avea loc "scosul la biserica". Acum avea loc o petrece numita "intorcatura". Era momentul cand mireasa venea pentru prima oara de la casatorie, in casa parinteasca. La aceasta petrecere fara lautari erau invitati parintii mirelui, nunii mari si neamurile apropiate.- Publicație ortodoxă
Ne-a prins finalul programului discuțiile pe marginea textelor de mai sus. E fain din când în cînd să ne aducem aminte de Coloana Vertebrală a poporului nostru.....cu bune și cu rele.
Bogdan de Nicolau