15/11/2024
𝑳𝒆𝒈𝒆𝒏𝒅𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒇𝒖𝒏𝒅𝒖𝒍 𝑰𝒆𝒛𝒆𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝑴𝒂𝒓𝒆
𝑇𝑒𝑥𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑢𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 ”𝐿𝑒𝑔𝑒𝑛𝑑𝑒 𝑟𝑎̆𝑠̦𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒𝑛𝑒”, 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠𝑎̆ 𝑑𝑒 𝐂𝐨𝐫𝐧𝐞𝐥𝐢𝐮 𝐋𝐮𝐛𝐢𝐧𝐬𝐜𝐡𝐢 𝐃𝐫𝐚𝐠𝐨𝐦𝐚𝐧 (1914 - 1999), 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟 𝑟𝑎̆𝑠̦𝑖𝑛𝑎̆𝑟𝑒𝑎𝑛
Pe la anul 1870 trăia în Rășinari Sain Borhină. Învățase 7 clase la școala din sat și dascălii stăruiau pe lângă părinții lui să-l dea mai departe, că-i tare deștept. Dar părinții nu aveau cu ce, că de abia ăși duceau zilele. Și Sain a rămas acasă, ca să împartă sărăcia cu ai lui.
Au trecut anii, s-a însurat, a avut copii, dar de sărăcie n-a scăpat. Totuși era bine văzut în sat, pentru că, stând de vorbă cu oamenii, dar mai cu seamă cu preoții și dascălii, îl străfulgerau uneori gânduri care îi lăsau pe toți cu gura căscată.
Într-o zi, unul dintre dascăli îi zise:
- Hai, Saine, la casină, unde se strâng domnii din sat, că sunt acolo ceva cărți și câteva gazete. Mai citești și mai afli și tu ce-i în lumea asta.
Și s-a dus Sain la casină de câte ori isprăvea cu treburile. Duminica dup amiaza era nelipsit. Mânca gazetele și, din ele, mai ales veștile despre America, le citea de două, trei ori. În mintea lui, se limpezea tot mai mult că acolo trebuie să fie raiul pe pământ. El sta aici, spetindu-se cu munca și sărăcia, iar alții huzureau de cealaltă parte a pământului. Învățase la școală că pământul e rotund și că America e de partea cealaltă, sub picioarele noastre. Dacă ar ajunge acolo, ar lega sărăcia de gard. Dar cm să ajungă? Unii care aveau cea bani, plecau cu trenul și cu vaporul, dar el nu avea nimic, decât mintea lui ascuțită care, uneori, era atât de înfierbântată încât o lua și razna.
Auzise el că Iezerul Mare e lac fără fund. Dacă e fără fund, înseamnă că cealaltă parte dă în America, gândi el. Bine, dar tot drumul nu- aer, ci numai apă. Dacă și-ar putea face el așa o ladă încăpătoare și i-ar pune un motoraș, care să o poarte în adâncime, ar ajunge el în America? Din ce să facă lada care să nu ia apă? Din lemn nu merge, că se umflă. Numai din tablă.
A stat de vorbă la casină cu dascălii și preoții. Toți au râs de el.
- Ești om deștept, Saine, dar unde-i minte multă ...
- O ieie razna, Saine! Cum să meargă motorul prin apă?
Dacă a văzut că nu-l înțelege nimeni, s-a pus pe treabă de capul lui și într-un an de zile a făcut și lada și motorul, le-a pus pe un cal și a pornit spre Iezer. Acolo s-a vârât în ladă, a dat drumul la motor și s-a lăsat pe apă afundându-se.
În balaurul de care auzise pe unii vorbind, nu credea. Avea o ferestruică și s-a uitat pe ea: bolovani peste bolovani și nimic altceva. Păi pe unde să intre în America, prin ce ieșire, că nu era niciuna? S-a răsucit, s-a învârtit... degeaba. Atunci a pornit înapoi. Se strânsese lume pe malul Iezerului să-l aștepte pe Sain din America. Răsturnând bolovani și cu motorul s-a ridicat.
- Ai fost, Saine?
- Cum îi în america?
- Ne duci și pe noi?
- Nu te-a mâncat balaurul?
Sain le-a spus că America e o grămadă de bolovani, că lacul are fund și că balaurul e numai în mintea încălzită a oamenilor.
Până la urmă, Sain Borhină tot s-a dus în America, dar cu trenul și vaporul. S-a întors după vreo cinci ani, cu dolari și și-a pus în rând gospodăria și familia.
Fotografie preluată de pe site-ul www.muntii-nostri.ro
