Centrul de Informare Turistică Săcălăşeni

14/08/2024

Mâine, 15 august 2024, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, comuna noastră se îmbracă în straie de sărbătoare. Cu această ocazie, două dintre bisericile noastre își serbează hramul, acesta fiind unul dintre cele mai răspândite de pe cuprinsul Patriarhiei Române. Cele două biserici sunt:

Biserica de lemn, Monument istoric de categoria A din Săcălășeni (biserica veche)
Biserica de zid din Coruia (biserica nouă)
Vă invităm să luați parte la Sfânta Liturghie oficiată joi, 15 august, în parohia Săcălășeni (biserica veche) sau Coruia (biserica nouă).

Astăzi, de la ora 19:00, la biserica de lemn – Monument istoric „Adormirea Maicii Domnului”, se va săvârși Slujba Vecerniei Mari unită cu Litia și Prohodul Maicii Domnului. După slujbă, în sunet de toacă și clopote, și cu lumânări aprinse, se va înconjura biserica cu Sfântul Epitaf.

Maica Domnului să ne ocrotească și să ne ferească de tot răul!

06/08/2024

Sărbătoarea Schimbarea la Față, cunoscută și ca Probejenia, este prăznuită pe 6 august și marchează începutul toamnei în tradiția populară românească. Aceasta sărbătoare are o semnificație religioasă profundă, comemorând momentul biblic în care Iisus Hristos s-a schimbat la față pe Muntele Tabor, în fața apostolilor săi Petru, Iacov și Ioan, dezvăluindu-le gloria sa divină.

Pe lângă semnificația religioasă, Schimbarea la Față este înconjurată de diverse tradiții și obiceiuri populare:

Interdicții de spălat și scăldat: În această zi nu este permis spălatul rufelor la râu și nici scăldatul în apele curgătoare. Chiar și animalele nu mai sunt scăldate în apă, conform tradiției populare.

Consumul de struguri: Este momentul în care se pot gusta pentru prima dată strugurii din recolta anului. Tradiția aducerii roadelor la biserică pentru binecuvântare este veche și încă se păstrează în multe comunități.

Pomeni și obiceiuri: Se fac pomeni de struguri, iar când cineva gustă prima boabă de strugure, spune „boabă nouă în gură veche”. Acest obicei simbolizează un nou început și o conexiune cu tradițiile strămoșești.

Migrarea păsărilor: Se spune că berzele încep să se pregătească de plecare, semn că toamna se apropie.

Deschiderea cerului: În credința populară, cerul se deschide în această zi, iar oamenii își pot exprima dorințele sau rugăciunile către Dumnezeu.

Îngrijirea personală: Fetele se spală pe cap în această zi, urmând un obicei care, probabil, are legături cu purificarea și reînnoirea.

17/07/2024

Monumentele Istorice în Comuna Săcălășeni

Alături de frumuseţile naturale, comuna Săcălășeni, se remarcă şi prin valori culturale și istorice, cu valenţe turistice deosebite. Pe teritoriul comunei sunt consemnate în Lista Monumentelor Istorice (Ordinul nr. 2828/2015) un număr de 6 monumente de categorie A și B, obiective de atracţie pentru turiştii:
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Săcălășeni (MM-II-a-A-04630) - Sec XVII. Construcția a fost realizata inițial din lemn de stejar pe fundație de piatră în anul 1442. Vechimea ei este confirmată de intrarea pe latura lungă în pronaosul care nu are nici o fereastra. Se pare că în timp, biserica a suferit din cauza vicisitudinilor vremurilor, așa cm arată izvoarele istorice, astfel că apare în sec XVII a fi fost reconstruită și finalizată în anii 1723-1725, restaurată în anul 1996.

Localitatea Coruia - deține 4 monumente valoroase: Cimitir evreiesc (MM-II-s-B-04552) - Sec XVII; Ansamblul bisericii „Sf. Ana” (MM-II-a-A-04553) – 1794; Biserica de lemn „Sf. Ana” (MM-II-a-A-04553.01) – 1794; Clopotnița de lemn a bisericii (MM-II-a-B-04553.02) -1794.
Ansamblul bisericii „Sf. Ana”, cuprinde și Biserica de lemn, care datează din anul 1794 fiind cea mai mare din zonă. Turla bisericii poarta patru turnulețe marcând faptul ca această comunitate avea drept de judecată în zonă. Pridvorul este frumos ornamentat, în fata bisericii aflându-se o lespede mare de piatră, numita „piatra popii” de unde preotul rostește rugăciunile. Construcția a rezultat prin unirea a doua biserici de lemn mult mai vechi, una dintre ele fiind adusă din locul numit Pinder. Pe același perimetru se regăsesc cele trei monumente de patrimoniu, categoria A și B, menționate mai sus.

Localitatea Culcea - Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (MM-II-m-A-04561) -1720 - este datată în anul 1720. Construcția se face remarcată prin frumusețea prispei care a fost adăugată ulterior, având stâlpii trigemănari un element rar întâlnit. Pictura a fost realizată în anul 1900.

Bisericile de lemn menționate mai sus, fac parte din mai multe rute cultural turistice, recunoscute la nivel județean, regional, național și international.

15/07/2024

Scurtă prezentare a comunei Săcălășeni

Comuna Săcălășeni este situată în zona centrală a județului Maramureș, în frumoasa zonă etnografică a ,,Țării Chioarului”.

Situată la doar 10 km distanță de municipiul Baia Mare și reședință a județului, comuna Săcălășeni are o suprafață totală de 2.880 ha și o populație de 2.438 locuitori (conform recensământ 2021), localitatea Săcălășeni deținând rolulul polarizator al comunei, unde sunt concentrate administrația locală, învățământul primar și gimnazial, cabinetele medicale, farmacia, dispensar veterinar etc.

Comuna Săcălășeni este formată din trei sate: Săcălășeni – centrul administrativ al comunei, Coruia și Culcea.

Satele comunei Săcălășeni sunt comunități umane mai vechi decât prima lor atestare, fapt probat de vechi urme arheologice din împrejurimi. Satele Săcălășeni și Culcea sunt atestate documentar în anul 1405, ca aparținând de domeniul cetății Chioarului (Szatmár vármegye 100), când regele Sigismund, al Ungariei, donează cetatea și domeniul Chioar fiilor lui. Cetatea Chioarului, una dintre cele mai însemnate fortificații ale Transilvaniei din Evul Mediu, a marcat cu deosebire viața oamenilor de aici, motiv pentru care se numesc ei înșiși până astăzi „chioreni", iar satul Coruia este atestat în anul 1385.

Sub aspect administrativ, ținutul Chioarului a funcționat ca un important district militar, iar obligațiile satelor aparținătoare, erau cu precădere militare, față de cetate. Aceasta realitate istorică a conferit oamenilor anumite libertăți, perpetuate de-a lungul timpului, recunoașterea unor merite militare, răsplătite și încurajate (mai ales în sec. al XVII-lea, datorită numeroaselor conflicte militare), prin acordarea unor privilegii și blazoane de nobili „armaliști" sau de „pușcași" - cei mai numeroși, sau „libertini".

De aceea pentru a face legatura între trecut și prezent pe stema comunei sunt elemente semnificative care arată curajul de care au dat dovadă locuitorii comunei de-a lungul timpului. Comuna are stema ei proprie aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 509/2018. În anexa nr.2 ale acestei hotărâri sunt cuprinse descrierea și semnificațiile elementelor însumate ale stemei.

Faptul că, localitatea are rangul de comună este prezentată prin coroana murală cu turnul crenelat. În partea superioară pe fond roșu este reprezentată biserica de lemn monument istoric de la Săcălășeni, care datează din secolul XVII, această parte simbolizând credința și zestrea spirituală a locuitorilor acestei comune. În partea inferioară pe culoarea albastră se află ramura de stejar cu cele trei ghinde și șoimul, iar pe cealaltă parte campul verde tăiat de un brâu argintiu.
Ramura de stejar este reperezentativă pentru tradițiile și meșteșugurile zonei, facând trimitere la pomul vieții, cele trei ghinde reprezintă numărul de sate al comunei iar șoimul reprezintă vitejia și curajul de care au dat dovadă locuitorii acestei comune de-a lungul timpului. Brâul undat reprezintă râul Lăpuș care traversează comuna.

Culorile de asemenea au simbolistica lor aparte, roșu fiind asociat totdeauna cu fericirea, este culoarea sângelui, jertfei, este legat totdeauna de funcția afectivă, albastru este simbolul spiritualității al meditației este de asemenea considerată culoarea loialității și a lucrurilor misterioase iar verdele reprezintă speranța, culoarea câmpiilor.

08/07/2024

https://www.youtube.com/watch?v=nrAJDeM92Ks

La doi pași de Baia Mare găsești o comunitate care și-a construit propriul "colț de rai", o comunitate precum o familie, concepută pentru viața liniștită de ...

24/06/2024

25/03/2024

Sărbătoarea Bunei Vestiri, potrivit Calendarului Ortodox, este ziua în care Arhanghelul Gavril a adus vestea Fecioarei Maria că va naște un fiu, care va fi Mântuitorul Lumii.
În calendarul popular, această zi este regăsită sub numele de Blagoveștenie. De asemenea mai poartă și denumirea de Ziua Cucului, fiind ziua în care cucul începe a cânta prevestind venirea primăverii. Cucul începe a cânta la Buna Vestire și cântă până la Sânziene când conform unei legende, cucul mănâncă orz și înnecându-se cu un bob, amuțește și se transformă în uliu.
Despre această zi există mai multe legende și predicții.
*Cucul prevestește venirea primăverii, dar și norocul omului.
*Se spune că la auzul primului cântec al cucului trebuia să fii vesel și să ai bani în buzunar.
*Potrivit tradiţiei, în această zi, oamenii nu trebuie să se certe, pentru a nu avea necazuri tot anul.

08/11/2021

În ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cei mai iubiți îngeri, este foarte răspândit. Numeroase sunt lăcașurile de cult cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sunt şi credincioşii români care le poartă numele. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril sunt sărbătoriţi pe 8 noiembrie de credincioşii ortodocşi şi, odată cu ei, toţi îngerii, consideraţi în tradiţia populară păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, numele sărbătorii fiind Soborul Sfinților Mihail și Gavril. Sfântul Arhanghel Mihail "cel cu sabie de foc" este asociat cu lupta, iar Arhanghelul Gavril "vestitorul cu flori de crin în mână" cu vestirea cea bună.
În calendarul popular această sărbătoarea se întinde pe parcursul a trei zile 8, 9 și 10 noiembrie și poartă denumirea: Prima zi se numește capul Arhanghelului, a doua zi mijlocul Arhanghelului, iar a treia zi coada Arhanghelului.
În rândul bisericilor cu hramul Sfinților Arhangheli se numără și Biserica de lemn monument istoric de categoria A, sat Culcea, Comuna Săcălășeni.
În partea de Vest a satului, pe un deal stă așezată de acum #300 de ani frumoasăa biserică zidită conform inscripțiilor la anul 1721. Ca element de unicitate se distinge prin frumusețea pridvorului său, cu stâlpi masivi trigemănali și un bogat decor sculptat în relief. Pridvorul este situat în partea vestică, unde se află și portalul de intrare, iar altarul este poligonal, mai îngust decât naosul, despre care se crede că ar fi fost adăugat ulterior.
Acoperișul se compune din două unități, iar turnul este de proporții relativ reduse. În naos, deasupra ușii, stă scris cu litere latine, din vremea episcopului unit de la Gherla, Dr. Ioan Sabo: „Această Sfântă Biserică făcută în anul 1721, reparată în anul 1860 sau din nou în anul 1900 fiind rege Francis Iosif, episcop Dr.Ioan Sabou protopop Ioan Șerb preot Ioan Dosa...pictor Gyol Szieberth”. Anul zidirii monumentului apare și pe o grindă a pridvorului: „1720” cu caractere chirilice, iar mai jos cel al reparării: „1859”, cu cifre arabe.
Foto Gabriel Motica

27/10/2021

Octombrie-Brumărel cm este cunoscută în calendarul popular reprezintă ce-a de-a doua lună din anul bisericesc, a zecea lună din calendarul Gregorian și mijlocul toamnei, anotimpul recoltelor. Este o lună bogată în tradiții și superstiții și d eo frumusețe aparte. Prima zi a lunii Octombrie este marcată de sărbătoarea creștină Acoperământul Maicii Domnului, iar cea de-a 14 zi, închinată Sfintei Parasche ocrotitoarea cu precădere a femeilor.
Tradiția populară spune că, dacă în luna octombrie este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, luna ianuarie va fi blândă și mai caldă. Dacă va ploua mult, în decembrie vântul va urma să bată puternic, dacă tună, iarna va fi ușoară, iar dacă este ceață multă, va fi zăpadă multă în decembrie. Dacă frunzele arborilor cad curând, anul următor va fi roditor, dacă nu, iarna va fi târzie, dar grea. Luna octombrie este luna în care țăranii se preocupă în special de treburile gospodăriei. Se culeg poamele, se strânge porumbul, se adună cartofii, napii, se răsădesc zmeura și căpșunii. Este, de asemenea, luna în care se fac arăturile și însămânțările de toamnă, se curăță pomii și grădina.
Ultima sărbătoare religioasă a lui Brumărel îl aduce în atenția creștinilor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, un simbol al curajului și credinței. De asemena, Sfântului Dimitrie, numit popular Sâmedru este responsabil cu schimbarea naturii. În popor se spune că el închide căldura în pământ și ia cheile de iarnă. Focul lui Sumedru sau Focul de Sâmedru este o tradiție românească, veche de două mii de ani. În noaptea de 25 spre 26 octombrie, dinaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie (Dumitru), apărătorul păstorilor, se aprind focuri și tinerii se adună în jurul acestora. În foc se punea și tulpina unui copac tăiat din pădure ca simbol al zeului care moare și renaște în fiecare an. Sumedru este posibil sa fi fost un vechi zeu care murea si invia in vechea noastra cultura traditionala. Specialiștii, precum Ion Ghinoiu în cartea sa “Comoara satelor, calendar popular”, ne explică că tinerii aduna vreascuri în această noapte și înalță focuri uriașe. Noaptea este dedicată poveștilor, însă semnificația acestui ritual este mult mai adâncă și mai bogată. În timpurile vechi acest obicei era mult mai spectaculos, iar focurile se înălțau pe toate dealurile înalte pentru a fi văzute de departe. Aceste focuri erau aprinse la lăsarea întunericului și tot satul se aduna în jurul lor. Sumedru, personaj al Panteonului românesc, este incinerat simbolic la Focul lui Sâmedru, patron al iernii pastorale, care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Mare Mucenic Dumitru de la Tesalonic, la data de 26 octombrie din calendarul ortodox.

Text Diana Denisa Țicală
Foto Gabriel Motica

26/10/2021

Sfântul Dumitru denumit Izvorâtorul de Mir, este sărbătorit la 26 octombrie atât în calendarul ortodox, cât și în cel catolic. În tradiţia populară românească este considerat patronul păstorilor, cel care desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dumitru este urmată de cea a Sfântului Dimitrie cel Nou, în 27 octombrie, ocrotitorul Bucureştiului. În Evul Mediu, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a devenit unul dintre sfinţii militari, adică cei veneraţi în special de soldaţi în timpul războiului. Voievodul Ştefan cel Mare avea în timpul campaniilor militare pe care le-a purtat un steag cu însemnele Sfântului Dimitrie.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), în provincia Iliricum, și a fost el însuși ofițer al Imperiului Roman.
Sfântul Dumitru s-a născut în Tesalonic (Salonic), din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl său era guvernator al Tesalonicului. Dimitrie a fost fiul pe care cei doi soţi l-au primit de la Dumnezeu, după multe rugăciuni.
În credinţa populară, anul este împărţit în două anotimpuri: vară şi iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe „încuie” iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Există credinţă că, în ziua Sf. Dumitru, căldura intră în pământ şi gerul începe să-şi arate colţii.
Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor, ziua lui fiind aceea în care, spune tradiţia, ciobanii află cm va fi iarna. Aceştia îşi aşază cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, anotimpul rece va fi aspru.

Foto Vasile Chira și internet

13/08/2021

De Praznicul Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august, două biserici din comuna noastră îmbracă straie de sărbătoare. Biserica de lemn, Monument Istoric de categoria A din Săcălășen, datată la 1442? și Biserica de Zid din Coruia, datată 1997. Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului este cel mai răspândit hram de pe cuprinsul Patriarhiei Române. În fiecare oraş există cel puţin o biserică ce poartă acest hram, iar în fiecare episcopie se află cel puţin o mănăstire cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“
După tradiția Bisericilor Ortodoxă și Catolică, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcopul/ierarhul locului primește un nume, care devine hramul său. Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Buna-Vestire, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc.
Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. După iconografia ortodoxă și greco-catolică, icoana hramului se așază în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de Sfintele Icoane Împărătești: Mântuitorul Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria.
Hramul Bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezența a sute sau mii de credincioși, care vin în pelerinaj de la mari depărtări.
Înainte vreme Hramul bisericii era motiv de mare bucurie pentru întreaga comunitate mai ales că se întâmpla adesea ca acesta să vină după o perioadă de post. După săvârșirea Sfintei Liturghii și masa alături de cei invitați, spre seară feciorii organizau „Balul de Hram” unde se adunau toți localnicii și chiar invitați din alte sate. Atât la biserică cât și seara la „danț” toți participanții erau îmbrăcați în straie de sărbătoare, costume populare care adesea erau confecționate întocmai pentru această zi.

Vă invităm să luați parte la Sfânta Liturghie oficiată duminică, 15 august, începând cu ora 10 în parohia Săcălășeni-biserica veche sau Coruia-biserica nouă.

09/08/2021

Cel de-al optulea fiu a Anului după calendarul Gregorian, August, își are numele de la primul împărat roman, Cezar August. Luna are 31 de zile, pentru că Cezar August a dorit ca luna august să aibă tot atâtea zile câte are luna lui Iulius Cezar, luna iulie. Înainte, luna august se numea în latină Sextilis pentru că era a șasea lună în calendarul roman, calendar care începea cu luna martie.
În calendarul popular românii numesc luna August - Augustru, Măselar, Gustar, Secerar și este cunoscută ca luna bucatelor, bogată în fructe și legume bune de GUSTAT.
Prima jumătate a lunii august este reprezentată de o perioadă de post, post cunoscut ca Postul Sfintei Mării, durează două săptămâni și despre care se spune că este rupt din Postul Paștelui care, în trecuturile îndepărtate, ar fi ținut 9 săptămâni. Cum primăvara este o perioadă mai săracă în alimente, s-au mutat două săptămâni vara, înaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, când legumele, zarzavaturile și fructele sunt numai bune de mâncat și gustat.
Pe data de oamenii stropesc grădinile și livezile cu agheasmă, sfințesc grâu la biserică, pentru a-l amesteca cu semnițele ce urmează a fi semănate, iar cei care au stupi adună mierea deoarece aceasta capătă puteri miraculoase de vindecare.
Începând cu ziua de fructele, în special strugurii și prunele, sunt bune de gustat, deoarece devin pline de dulceață și savoare, existând și o zicală în acest sens, și anume: “boabă nouă în gură veche”.
August este o lună cu sărbători frumoase și tradiții pe măsură.
Macaveii, Scoaterea Sfintei Cruci pe data de 1 august;
Probejenia sau Schimbarea la Față pe data de 6 august;
Sfânta Maria Mare sau Adormirea Maicii Domnului pe data de 15 august;
Vartolomeii, Sfantul Apostol Bartolomeu, pe data de 25 august;
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul pe data de 29 august.
Sursă internet și folclor local
📸 Gabriel Motica

06/08/2021

Între cele doisprezece praznice împărătești se numără și "Schimbarea la față" sărbătorea cunoscută în popor ca Obrejenia (denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare), iar în limbă greacă denumirea sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.
În cea de-a șasea zi a lunii august, ultima lună din anul bisericesc, creștinii încă de la începutul secolului al IV-lea cinstesc Schimbarea la față a Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Împărăteasa Elena a ridicat o mănăstire pe Muntele Taborului, locul unde a avut loc această minune ca loc de închinăciune pentru creștini.
În lumea satului e zi "jingașe" se zice că astăzi nu e voie să te superi, să fi nemulțumit sau să te cerți cu cineva că vei fi tot anul așa. De asemenea, această sărbătorea marchează începutul toamnei căci se spune că de astăzi "se întoarce frunza" se îngălbenește și cade.

Tradiții și superstiții

-Se spune că cei care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe;

-Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cm nu mai creşte iarba;

-De asemenea, în această zi este bine să te împaci cu cine ești certat, altfel vei fi mustrat tot anul;

-Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară. Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este, prin excelenţă, sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice;

-Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă sigur vor fi vindecaţi;

📸internet

29/07/2021

"Desteapta-te române"

Au trecut mai bine de două decenii de când a fost aleasă, ca zi de sărbătoare închinată imnului național, cea de-a 29-a zi a lunii lui cuptor. Publicat pentru prima dată la 21 iunie 1848 sub numele Răsunet, în suplimentul "Foaie pentru minte, inimă și literatură" a captivat inima românilor prin profunzimea versurilor. Melodia a fost culeasă de Anton Pan, iar versurile îi aparțin lui Andrei Mureșan, patrioți de seamă.
A fost intonat în momentele importante prin care a trecut țara fiind asemeni unui impuls în luptă.. în timpul Războiului de Independență (1877-1878), În Primul Război Mondial, În timpul Marii Unirii de la 1918, etc.
Dacă în perioada comunistă intonarea acestuia nu a mai fost posibilă, odată cu democrația el a fost ales IMN NAȚIONAL, fiind consacrat în Constituția României din 1991.

https://youtu.be/zTwgwEHiWm0

27/07/2021

SĂRBĂTORI POPULARE – PINTILIE CĂLĂTORUL (27 iulie)

Pantelimon sau Pintilie Călătorul, frate cu Sântilie, este o reprezentare mitică a cărei zi de celebrare (27 iulie) este un important hotar în scurgerea timpului calendaristic. Pe vremuri această zi era ținută de cei care călătoreau des. Motivaţia tradiţională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sf. Ilie. Ziua lui Pintilie Călătorul era ţinută de frica trăsnetelor, grindinii, furtunilor, secetei. Se considera, că cel care muncea în această zi „se călătorea”, adică murea nu după mult timp.
Această „călă¬torie” (plecare) a verii era semnalată de câteva evenimente vizibile pentru comunităţile arhaice, precum „cârduirea” păsărilor migratoare, mai ales a berzelor, „pălitul” frunzelor, în special a celor de tei, care, se spune, acum „se întorc pe dos, jelind trecerea verii”, dar şi de privitul oame¬nilor, la amiaza acestei zile, într-o strachină cu apă, aici putându-se vedea cm Sfântul Soare stă pe loc cam o jumătate de ceas. Aşa, spre exemplu, au ajuns să considere, la un moment dat, că sărbătoarea lui Pintilie Călătorul era hotarul dintre vară şi toamnă, că tocmai acum, pe 27 iulie, „se întoarce crângu’ (crugul cerului sau bolta cerească) spre toamnă”.
Pentru a despărţi anotimpurile între ele şi pentru a le da nume, românii din vechime au ţinut sub observaţie veacuri la rând natura înconjurătoare. De aici şi expresia „se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine”.
Sărbătoarea de la sfârşitul lui Cuptor se numeşte, în Muntenia, Pantelimon sau Pantelimonul Oveselor, în Oltenia, Sfântul Ilie cel Mic sau cel Şchiop, prin Moldova spunându-i-se, cel mai adesea, Pintilie (sau Pentelei) Călătorul, iar ăn Maramureș Pintilie.
Pe vremuri, în sâmbăta dinaintea sărbătorii, sau chiar în ziua lui Pintilie, se făceau praznice, dându-se de pomană mere şi pere, uneori cu felii de pâine, pentru sufletele copiilor morţi; dacă nu se făcea aşa, se credea că pruncii morţi nu vor putea mânca mere pe ceea lume.
Tristeţea mai era estompată de faptul că Pintilie Călătorul apăra vitele şi oamenii de multe boli, pe cei care-i ţineau ziua tămăduindu-i de arsuri sau de epilepsie ori ferindu-i de brumele prea timpurii.
Se mai spune că Pintilie, ca martor al călătoriei verii, o roagă să revină şi la anul tot aşa bogată ca şi în anul pe care tocmai îl părăseşte.
În calendarul creștin ortodox Sfântul Pantelimon este un mucenic cu viață aleasă, s-a născut în anul 284 la Nicomidia din părinții Eustorgios, senator păgân, și Evula, care era creștină; aceștia i-au dat numele de Pantoleon, care în traducere înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Este numit „doctor fără de arginți”, relevându-se prin aceasta cm că el nu pretindea de la nimeni vreun fel de plată pentru binefacerile săvârșite. Este considerat ocrotitor al medicilor și vindecător al bolnavilor, fiind un model de medic următor lui Hristos.
internet

23/07/2021

Despre Ilie-Pălie, sărbătorit în 21 iulie, se spune că ar fi fost vizitiul lui Sântilie. În popor circulă superstiţia că oamenii care lucrează de Sf. Ilie sunt „păliţi”, chiar a doua zi, de unde şi vine numele de Ilie Pălie pentru ziua de 21 iulie. S-ar mai zice că Pălie naşte focul, iar Foca, ce cade următoarea zi (22 iulie), ar sufla în acel foc şi l-ar face mai mare.

În general, lumea aminteşte de Foca pe 22 iulie, dar în calendarul bisericesc apare abia pe 23 iulie. Lumea ţine această sarbatoare pentru a se apăra de foc.

În realitate, Sfântul Mucenic Foca a fost episcop de Sinope, iar moaştele lui au fost aduse la Constantinopol în ziua de 23 iulie, anul 403. „Pe Foca îl sărbătoresc cu deosebire muierile. Nicidecum nu-i iertat a face pâine în cuptor, căci sau arde casa, sau curge sânge din pâine.” (I. Pop-Reteganul) „Mai înainte, Foca era un sfânt creştinesc, dar de când la ziua lui au ars şapte sate, îl ţin şi păgânii.” (T. Pamfile).

În aceste zile, oamenii cu frică de Dumnezeu, nu folosesc cuptorul, nu lucrează pământul, nu merg la fân. În schimb, au obiceiul să dăruiască apă, faguri de miere şi fructe călătorilor.

📝Internet

20/07/2021

Sfântul Ilie sau Sântilie în calendarul popular, este una dintre cele mai importante sărbători ale lunii lui Cuptor. Ziua de 20 iulie, miez de vară, era dedicată iniţial unui zeu solar peste care s-a suprapus sărbătoare creştină a Sfântului Prooroc Ilie. În tradiţia populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că tot el este cel care poate provoca furtuni puternice.
Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î.Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.
Sfântului Proroc Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi potrivit tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu în locaşurile cereşti. Un număr important de biserici și mănăstiri se află sub ocrotirea Sfâtului Ilie. Între localitățile cuprinse în Centrul de Informare Turistică Săcălășeni se numără și satul Posta, unde este construită o biserică de lemn, de secol XVII, Monument Istoric de categria A (cod LMI MM-II-m-A-04606).
Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie Potrivit
-în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări
- Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere până-n această zi. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se scutură merele și nici nu se bat unele de altele, căci se fac furtuni mari, tunete, fulgere și piatră. E considerat belșug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie și măcar două mere de sunt, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană
-În ajunul zilei fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni
-erau adunate plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură
-se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană

Superstiții de Sfântul Ilie
-se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie şi e bine să nu se ascundă nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună. Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului
-Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. în această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).


La ceas aniversar vă urăm tuturor celor care purtați numele de Ilie, Iulica, Iluț, Iulia, Iulian și alte derivate ale acestuia, să îl purtați cu cinste și vrednicie și să vă bucurați de ocrotirea Sfântului Proroc Ilie.

Surse (https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Posta, https://24pharte.ro/sfintii-ilie-ilie-palie-si-foca-ocupa-un-loc-special-folclorul-romanesc/)
Foto Țetcu Mircea Rareș