20/07/2023
Vizitarea unui sat de masai in Kenya este o experienta inedita!
Anul acesta am vizitat alt sat… aceeasi poveste, aceleasi momente emoționante pentru tot grupul nostru, aceleasi traditii si obiceiuri pe care ne e greu adesea sa ni le imaginam. In satul vizitat era o familie de 200 de membri din care 106 erau copii.
Nu as putea cataloga aceasta ‘‘oprire’’ ca fiind una placuta. Nici macar peisajele din sat nu sunt dintre cele mai frumoase. Este, insa, o experienta memorabila, o combinatie de momente revelatoare, recunostinta pentru tot ce avem, constientizare si reamintire ca bucuria sta de cele mai multe ori in lucruri simple.
Maasaii sunt o populatie nomada, isi schimba des “casa” si sunt mereu in cautare de teren bun pentru vitele lor. Traiesc din cresterea animalelor, capre si vaci. Maasaii sunt poligami si multi dintre ei au mai multe sotii.
Locuiesc in niste colibe de forma circulara construite din chirpici, pentru a proteja un kraal interior, locul unde dorm noaptea vitele. Casele sunt construite in 3 luni iar la constructia lor participa cam 20 de femei.
Intregul sat este de obicei imprejmuit cu un gard construit din ramuri spinoase, menit sa ii apere de lei si hiene, singurele animale fata de care acestia au cultivat de-a lungul vremii o oarecare ura, uciderea animalelor, de altfel, displacandu-le profund maasailor, considerand-o o ocupatie a celor lasi.
Am fost intampinati cu un dans special in care se intrec care sare mai sus, poate de aceea si inaltimea lor este mai mare decat media (se stie ca maasaii sunt barbati inalti). Cu 30 de ani in urma, cel care omora un leu era demn de respect si putea sa-si aleaga sotia dorita din alt trib. Astazi au renuntat la obiceiul de a ucide lei iar cel care isi poate alege sotia este cel care sare mai sus.
Au dintii stricati si isi folosesc urechile pentru a ag*ta diverse podoabe, cu cat mai multe, cu atat mai bine, de aceea si urechile lor care au gauri foarte alungite.
Baietii sunt circumcisi pe la 12-14 ani si apoi primesc dreptul sa poarte vesmintele care i-au facut celebri, acele paturi colorate, cu patrate rosii.
Stabilita in Kenya si Tanzania, populatia maasai traieste inca in mare parte asa cm obisnuiau strabunii lor cu sute de ani in urma.
In timpul secolului XIX dominau aproape intreaga vale din Serengeti, fiind recunoscuti ca razboinici nemilosi, care isi doborau dusmanii cu sulite foarte ascutite si abia in momentul in care un tanar devine oficial razboinic va avea dreptul sa poarte asupra lui aceste arme, sa isi poarte parul in cozi lungi, vopsite adesea in rosu. Maasaii sunt numiti si „pradatori alfa”, fiind probabil cei mai curajosi, duri, neinfricati si totodata generosi razboinici ai Continentului African.
Protejati de zeul Engai, despre care acestia spun ca este si detinatorul de drept al vitelor de pretutindeni, maasaii sunt in prezent o populatie semi-nomada, celebra pentru siluetele viguroase si zvelte, impodobirea mainilor si picioarelor cu coliere si bratari colorate, pentru portul de culoare rosie, infasurat in jurul corpului si ritualul de a bea sange de la animale.
Pana acum cativa ani, dieta lor era bazata pe lapte si sange proaspat si crud de vita. In fiecare dimineata, cate o vaca este injunghiata in artera de la g*t pentru a le lua sange proaspat, fara a le ucide. Consumau si carne de vita sau de capra, nu fructe, nu peste, foarte rar legume. Astazi, insa, s-au mai adaptat, si consuma uneori si cartofi sau porumb (malai), plus mult zahar, pe care il beau de obicei in ceai.
Sangele crud si simplu se bea doar la ocazii speciale si inteleg ca este foarte bog*t in proteine si vitamine, fiind foarte bun pentru sistemul imunitar, oase, stonac etc…Coarnele sunt folosite pentru a tine in ele lichide, din piele isi fac de obicei incaltaminte si haine sau franghii, iar din oase si copite fac ornamente.
Un maasai este demn de admirat numai daca are o cireada cat mai numeroasa, dar si cat mai multi copii si neveste, cele din urma ocupand un loc neinsemnat in cadrul tribului. Spre exemplu, ele nu au voie sa manance in acelasi loc cu barbatii, nu pot interveni in deciziile familiei, printre singurele lor “meniri” si indatoriri fiind mentinerea curateniei, aducerea de apa si lemne de foc, mulsul vacilor sau prepararea cinei.
Am vizitat de-a lungul timpului mai multe sate de masai insa este aproape imposibil sa nu te cuprinda emotiile.
Sunt inca multe de povestit despre maasai insa nimic nu se compara cu experienta traita!
