09/07/2024
RITMURI MEXICANE ÎN ROPOTE DE APLAUZE LA TIMIȘOARA
. .
Fotografie: Constantin Duma.
„Tradiția nu înseamnă venerarea cenușii, ci transmiterea focului”
(Gustav Mahler).
Timișoara 2024. În fața a peste 10.000 de spectatori, seară de seară, a 33-a ediție a Festivalului Inimilor a adus la Timișoara artiști din 14 țări, de pe patru continente: Mexic, Columbia, Brazilia, Coreea de Sud, Georgia, Ucraina, Portugalia, Irlanda, Polonia, Serbia, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova si Romania. Festivalul inimilor rămâne primul festival internațional din România postdecembristă. Și cel mai amplu festival folcloric din Europa, aflat sub egida UNESCO. Un festival care explorează rădăcinile adânci ale tradițiilor și valorilor noastre seculare.
La fel ca în toți ultimii șapte ani, Mexicul a fost prezent la Timișoara, de data aceasta prin prezența Ansamblului coregrafic al Universității din Nuevo León. Un ansamblu care a declanșat ropote susținute de aplauze în fiecare seară, într-o explozie de ritmuri și culoare. Pe scenă barbați mexicani imbrăcați precum cowboy-i, in costume negre cu motive argintii. Și frumoasele doamne mexicane purtând tradiționalele și inconfundabilele bluze si fuste lungi, decorate si brodate manual. Într-un iureș cu ritm alert și combinații de „punta y talón”, jucat pe vârfuri și călcâie, „carretillas”, accentuând jocul de picioare, marcat cu viraje rapide.
Majoritatea dintre noi, românii, când auzim de Mexic și de folclorul mexican ne gândim la „mariachi”, grupul de muzicieni reunind două viori, două trompete, o chitară spaniolă, o vilhuela și un guitarron. Dincolo de mariachi, folclorul mexican are o diversitate spectaculoasă: „ranchera”, un cântec avându-și originile pe moșiile tradiționale mexicane, abordând tema iubirii, a naturii și a dragostei de patrie; muzica „son” asociată dansului, atât de diferită de la o regiune la alta a Mexicului; „corrido”, un tip de balade bazate pe vechi legende, abordând tema dragostei sau a unui legendar erou; „grupera”, muzica populară cu rădăcini în zonele rurale ale Mexicului; „jarabe tapatio”, faimosul dans al pălăriei mexicane, „zapateado”, incendiarul dans mexican, originar de la indienii mexicani, cu motive optimiste, vesele și jucăușe, continuând să fascineze și să reprezinte un puternic brand național etc.
Întâlnirea „behind the scenes” cu directorul Companiei de Danza Folklórica de la Universidad Autónoma de Nuevo León, Alejandro Gonzales Herrera și cu Sonia Reyna Montemayor a emanat energia, optimismul și buna dispoziție specific mexicane. Cei doi părând real îndrăgostiți de Timișoara și dorind să revină cât mai curând. Festivalul de la Timișoara a demonstrat încă odată că distanța dintre Mexic și România este la doar o bătaie de inimă distanță. De inimă latină.
Grazias, Sonia Reyna!
Grazias, Alejandros!
VIVA MEXICO!
