12/10/2023
Octubre 12 = Día de la Hispanidad, adica Ziua Nationala a Spaniei.
Aaaah cu cata placere imi amintesc de Spania de fiecare data! Nu pot sa nu spun, dar Spania pentru mine este de suflet!
Am fost de multe ori in Spania, din nord in sud, din staga-n dreapta, din insulele Baleare in cele Canare, nu neaparat in ordinea asta, dar in fiecare loc m-am simtit acasa.
Va povestesc despre un loc minunat, nu foarte cunoscut, dar poate vi se face pofta si vreti sa ajungeti acolo. Incepem tura din Barcelona, despre care acum nu zic nimic, ca alfel nu mai apuc sa zic despre altele. De aici inchiriam o masina cu care intentionam sa parcugem toata coasta de nord a Spaniei. Asa planuim, asa facem!
Pornim dimineata din Barcelona spre Logroño, prima oprire din traseu. Pe masura ce ne indepartam de oras, temperatura creste si mersul cu masina devine tot mai inconformabil, chiar daca aerul conditionat se staduieste sa ne faca pe plac.
Despre Logrono stiam doar ca este capitala zonei La Rioja si ca urmare ma asteptam sa bem un vin bun. Lucru care s-a si intamplat insa pana acolo mai avem putin.
Ajungem in oras spre d**a amiaza, ne cazam si hotaram sa ramanem putin in camera, poate se mai domoleste putin caldura.
Pe-nserat, adica d**a ora 9, flamanzi fiind, ne facem curaj sa iesim si supriza mare, afara sunt si la aceasta ora peste 42 grade. O caldura uscata, care parca iti arde gatul si caile respiratorii! Mie nu-mi place caldura. Parca ma transform din cauza disconfortului. Va dati seama ce placere sa te plimbi la +42gr seara!
Dar pentru ca orasul ne suprinde cu un centru impunator, inconjurat de cladiri din piatra (stiu ei de ce le-au facut din piatra), parca uitam de caldura nebuna. Bem si un vin bun, foarte bun, pe care ei nu-l servesc niciodata simplu ci alaturi de o mica gustare care sa-l puna in valoare. Stam la povesti cu barmanul, caci da, ador sa vorbesc limba spaniola si aflam si ca Logrono este unul dintre orasele prin care trec pelerinii care parcurg “Camino Frances” in drumul lor spre Santiago de Compostela. Bineintels vedem apoi toate insemnele acestui Camino si ne spunem ca intr-o tura viitoare o sa-l parcurgem si noi.
Spaniolii mananca cina tarziu, d**a 9 seara, asa in piata centrala si pe strazile adiacente incepe o forfota de nedescris. Este plin de baruri si mici restaurante, care te imbie sa le treci pragul, fiecare etaland platou langa platou cu niste gustari tare apetisante. Stiam despre tapas-urile spaniole, ce sunt, cand se servesc si cam ce presupun, insa ce vedem aici era la alt nivel. De fapt nu erau tapas-uri, erau pintxos!
Niste gustari, specifice Tarii Basce, din nordul Spaniei, dar probabil infuenta zonei vecine si faptul ca mereu orasul este plin de pelerini, in drum spre Santiago, au facut ca aceste pintxos sa fie deja parte din cultura locala.
N-ai cm sa nu vrei sa incerci! Multe dintre ele sunt asezate pe o felie de paine sau rulate si prinse cu o scobitore: de la hamon y queso, adica sunca si branza, probabil cele mai simple, la adevarate opere de arata, pentru care unele dintre restaurantele locale au intrat in ghidul Michelin.
Timizi la inceput, am gustat cate una s-apoi inca una, intr-un zig-zag al restaurantelor insirate in fata noastra, cu frica sa nu ratam ceva bun. Am terminat in glorie, cu altfel decat cu un “pulpo a la gallega” un preparat vedeta al altei zone invecinate, Galicia.
Si la fiecare pintxos barmanul recomanda un vin, dintre cele locale sau din orice alta zona a Spaniei. Asa l-am gasit pe Tempranillo, rosu de Rioja, dar ne-am imprietenit si cu cava de Codorniu, din zona Catalunya.
Ce a urmat la San Sebastian si apoi tot nordul Sapniei, cu Bilbao si Oviedo, si Santiago si Vigo? Cies Isles le-am ratat, asta e alta poveste! Spun doar atat: food p**n in cel mai bun mod posibil!
Asa ca daca vi se face pofta de ceva bun si inca n-aveti planuri pentru toamna asta, va astept sa punem cap la cap toate ingredientele necesare pentru o incursiune culinara in nordul Spaniei!
¡Viva España!