07/10/2022
Bucovina (în germană Buchenland = Țara fagilor), devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac (germană Herzogtum Bukowina), este o regiune istorică ce cuprinde un teritoriu de 10.441 km².
18 martie 2002, în judeţul Suceava trăiau peste 688 mii de locuitori, românii deţinând ponderea absolută (aproape 663 mii de persoane).
Acest recensământ înregistra un număr însemnat de etnici ucraineni (8.514), romi (9.186), polonezi (2.609), ruşi lipoveni (2.543) şi germani (1.773).
Homo bucovinensis, prototip al individului tolerant, ce vorbeşte cel puţin două limbi şi este adeptul unui model de convieţuire paşnică interetnică.
Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din "Țara de Sus" a Țării Moldovei.
Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în cuprinsul Imperiului Habsburgic, dăinuind vreme de 144 ani, între 1774 și 1918.
Totuși, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se și utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi: Țara de Sus/Țara Moldovei, Plonina, Cordon/Cordun și Arboroasa.
În anul 1912 existau în Bucovina 9.322 de meseriaşi, dintre care 5.091 evrei şi 10.312 negustori, dintre care 8.642 evrei.
În 1918 a devenit una din regiunile dezvoltate ale Regatului Român.
Până în anii 1940, în Bucovina trăiau membri ai multor etnii: germani, evrei, armeni, lipoveni, huțuli, polonezi etc., conviețuind într-o recunoscută armonie cu populația majoritar românească.
Pe lîngă acestea, a exista o vreme și o minoritate maghiară (secui) importantă, așezată în zona râului Suceava.
În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Bucovina în Regatul Maghiar, în Voivodina, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. În anul 1941 maghiarii încă rămași în Bucovina au fost colonizați în localități din Voivodina, iar după 1945 au fost colonizați în comitatul Tolna (Ungaria).
Din punct de vedere politic, până în 1848, bucovinenii aveau doar 8 reprezentanți din partea lor, deputați, în parlamentul de la Viena; aceștia aveau drepturi egale, participau la dezbateri, iar cuvântările celorlalți parlamentari le erau traduse în limba română.
Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea drapel propriu (culorile erau albastru și roșu, dispuse vertical, având la mijloc stema Bucovinei), stemă (reprezentând capul de bour), precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac.
După prăbușirea monarhiei austro-ungare, Consiliul Național al Bucovinei, întrunit la 28 noiembrie 1918, hotărăște în majoritate unirea cu România.
Voturile majoritare au venit din partea românilor, germanilor, evreilor și polonezilor, iar cele împotrivă, doar din partea minorității ucrainiene.
Trupele române intră în teritoriu, consfințind actul și zădărnicind manevrele militare ale Galiției ucrainiene.
Unirea Bucovinei cu România este astfel recunoscută oficial, în 1919, prin tratatul de la Saint Germain.
În iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de Uniunea Sovietică.
În 1941, forțele române, aliate la Axă, recuceresc nordul Bucovinei. Acesta este reocupat însă de Armata Roșie în anul 1944, rămânând până astăzi în componența Ucrainei.
Legătura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainian, și sudul său, rămas în componența României, se pierde treptat, din pricina reorientării demografice prin infuzia populației slavofone, a scăderii populației românești, rămasă doar în câteva zone compacte și, în general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte.
Regiuni administrative Bucovina
* România
** Județul Suceava (exceptând orașul Fălticeni și împrejurimile sale)
** Județul Botoșani (doar câteva sate, care fac parte astăzi din comuna Mihăileni: satele Sinăuții de Jos, Rogojești și Cândești)
* Ucraina
** Regiunea Cernăuți (exceptând orașul Hotin și împrejurimile sale, care fac parte din Basarabia, precum și zona Herța care nu a facut parte din regiunile reunite sub conducerea Casei de Habsburg)
Turism Bucovina
Această zonă oferă priveliști de o rară frumusețe, la care se adaugă mai multe mănăstiri construite de foști domnitori și boieri moldoveni (Mușatinii, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Ștefan Tomșa, Alexandru Lăpușneanu, Familia Movileștilor ș.a.), fiecare cu culoarea sa specifică: Voroneț (albastru), Humor (roșu), Sucevița (verde), Moldovița (galben) și Arbore (combinație de culori).
A facut minuni fluturele in Bucovina bata-l vina .
Boierii bucovineni au stimulat şi au înlesnit aşezarea pe moşiile lor a braţelor de muncă ieftine şi nepretenţioase.
E interesant recursul domnului G.Flutur către o cunoaștere despre cea ce înseamnă "istoria adevărată a Bucovinei, despre zestrea Bucovinei. Despre adevărul cu ce a venit Bucovina atunci când s-a unit cu țara în 1918, despre civilizație, despre meserii, despre minorități, despre cultele religioase".
Privit însă de după pasarela din Ițcani, adică de unde se termină Bucovina, demersul seamănă cu al domnului A.Marga. E o perspectivă a unui localism de limite istorice. Nu tot județul Suceava e Bucovina iar domnia sa e președintele CJ Suceava.
Ori perpectiva limitei istorice cu nuanța ei de superioritatea prin unicitate induce o excludere ce se regăseşte şi în realitatea atitudinii administrației județene față de întreg:
- domnul G.Flutur asociază Suceava ca fiind Bucovina: toate proiectele CJ sunt: Târg, Horă, Nuntă, Produs.... e în Bucovina, turism ecumenic e la mănăstirile din Bucovina,
- toate aceste proiecte sunt realizate în localități care fac parte din Bucovina,
- dezavantajarea a ceea ce nu e Bucovina ci doar județul Suceava, de la mănăstiri monumente istorice, ex. mănăstirea Probota, până la specificul local și cultura comunităților din zona Falticeni, și cele vecine județelor Iași și Botoșani, este evidentă și inacceptabilă astăzi. În fapt e cultivat un decalaj economic şi de vizibilitate între zone ale județului.
E mai corect și mai profitabil ca domnul G.Flutur întrucât are calitatea de președinte a CJ să evite localismul strict întrucât e nereprezentativ și contrar funcției și să trateze Bucovina ca întreg județul Suceava în condițiile în care astăzi oricum Suceava e asimilată de restul țării cu Bucovina.
Iradierea unui specific validat e mai profitabil și economic și cultural în coeziunea unui județ.
