15/04/2024
Săptămâna trecută am avut ocazia să navighez pe râul Nistru cu caiacul. Eram deja la a doua experiență la Kayakingtours.md și abia așteptam a doua ocazie. M-am pregătit cm se cuvine, și pentru a mă asorta cu caiacurile galbene, mi-am luat cizme galbene, pălărie galbenă, până și husa de la telefon era galbenă. Ziceam să fac niște super poze și video pentru stories și aveam atât de multe idei, și când colo, îmi ia vântul pălăria. Cred că nu trebuie să vă mai spun că din cauză că m-am întins cu viteză după pălărie, s-a răsturnat caiacul în care eram, iar telefonul meu, ca și mine, nu știe să înoate. Apă a ajuns și la cheile de la mașină, pe care, nu știu de ce, am preferat să le iau cu mine pe caiac. Dar nu asta am vrut să vă povestesc.
Chiar a doua zi aveam de lucru cu un turist pe care trebuia să îl iau cu mașina mea. Deci a doua zi eram fără telefon, fără card SIM. Împrumutasem telefonul de Iris (cu tot cu card SIM) și mașina de soț (că la mine se defectaseră cheile de la contactul îndelungat cu apa râului Nistru).
Și ajung eu cu acest turist în Transnistria. Normal că îi povestisem peripeția mea, că nu aveam cm să o țin în secret (cred că se vedea de la o poștă că nici telefonu lși nici mașina nu îmi aparțineau). În Tiraspol, fiind în fața tancului de la memorial, încep a-i povesti, că în 1969, în timp ce curățau albia râului Nistru, au găsit la fundul râului tancul cu pricina, cu două cadavre în el. La o adică, trebuia să povestesc și eu ce știu despre acel tanc. Turistul meu, nu stă mult pe gânduri, și zice:
- În 2029, când vor face următoarele lucrări de curățare a râului, vor găsi și telefonul tău, și pălăria ta galbenă.
Așa că, dacă ați tot încercat să dați de mine și nu v-a reușit, încă puțină răbdare. Peștii din Nistru încă nu au învățat cm să răspundă la apeluri.
Deocamdată, ultimele poze cu cizmele și cu pălăria mea galbenă.