20/08/2019
Cand oamenii au auzit ca domnitorul Cuza vrea sa construiasca o linie de cale ferata intre Bucuresti si Giurgiu, au intrat in panica. Taranii de pe traseu s-au temut ca, din cauza locomotivelor cu aburi extrem de zgomotoase si poluante, vacile nu vor mai da lapte, gainile se vor speria de moarte, iar soarele va ramane pentru totdeauna ascuns in spatele unei perdele de funingine. In plus, birjarii, hangiii si carutasii, vazandu-si amenintate interesele, se impotriveau din toate puterile proiectului.
Povestea noastra incepe in ziua de 13 septembrie 1865 cand, d**a lungi tratative si furtunoase dezbateri parlamentare, companiei fondate de inginerii britanici John Trevor Barkley si John Staniforth i s-a acordat dreptul de a construi si de a exploata prima cale ferata din Romania, ce urma sa lege orasul Bucuresti, capitala Principatelor Unite, cu portul dunarean Giurgiu.
La 7 septembrie 1869, din Gara Filaret a plecat astfel primul tren, cu un pasager de vaza, aflat intr-una dintre cele mai importante calatorii ale vietii: Principele Carol, pornit la drum prin Europa in cautarea unei sotii. Ceremonia oficiala de inaugurare a Garii Filaret s-a desfasurat putin mai tarziu, la 31 octombrie 1869, in uralele entuziaste ale participantilor veniti sa vada „Trenul de Onore Michaiul Bravul”, care a plecat spre Giurgiu la ora 10:45. Avand ca pasageri membri ai Guvernului, reprezentanti ai Corpului Diplomatic si ai autoritatilor celor doua orase, trenul a circulat cu o „iuteala mijlocie” de 45 km/ora, si a intrat in gara Giurgiu la orele 12:30, insotit de uralele cetatenilor si de sunetul fanfarei.
D**a numai trei ani, Bucurestiul primeste a doua sa gara, actuala Gara de Nord, realizandu-se in perioada urmatoare inaugurarii si legatura atat de necesara cu Gara Filaret.
Apoi, cu noua ani inainte de implinirea centenarului, in noiembrie 1960, Gara Filaret este dezafectata si transformata in autogara, desi initial se propusese transformarea in muzeu.
Astazi, constructia scorojita cu parter si etaj, asaltata din toate partile de traficul rutier bucurestean si cazuta prada trecerii nemiloase a timpului, isi asteapta salvarea si transformarea in muzeu, ca o posibil ultima sansa a prezervarii unei cladiri de patrimoniu si a unui episod memorabil din istoria nationala.